Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·28 septembrie 2010
Declarații politice · respins
Adrian Gurzău
Discurs
„László Tökés pescuiește în ape tulburi”
„Să nu încerci niciodată să repari o gafă”, spune o vorbă pe care mulți o cunosc. Revenind asupra ei, faci o gafă și mai mare. Experiența socială ne învață că o astfel de încercare poate aduce autorului prejudicii de imagine sporite. Este și cazul lui László Tökés care recidivează, cerând după autonomia Ținutului Secuiesc și pe cea a județelor Satu Mare și Bihor.
Probabil că vicepreședintele Parlamentului European Tökés László nu are încredere în această mostră de înțelepciune socială. Luni, domnul Tökés a încercat, într-o conferință de presă, să diminueze impactul politic al declarațiilor sale de la Școala de Vară de la Băile Tușnad privind autonomia Ținutului Secuiesc, afirmând că se gândește la introducerea autonomiei teritoriale „cu consimțământul politicului românesc și prin înțelegere reciprocă” și în Bihor și Satu Mare.
Apelul pe care europarlamentarul îl face la „consimțământul politicului românesc și prin înțelegere reciprocă” nu doar că nu reușește să îndulcească iritarea provocată de declarațiile inițiale, dar și aruncă în derizoriu toată construcția ideologică pe care Tökés a încercat să o realizeze până acum.
Ignorând cu bună știință poziția categorică a clasei politice românești și, o spun fără teama de a greși, a marii majorități a populației – statuată în Constituția României – în chestiunea autonomiei etnice, pare că vrea să arunce discuția în derizoriu, propunând noi autonomii.
Și nici măcar asta n-ar fi o problemă pentru viața noastră politică, dacă ieșirile la rampă mai recente ale domnului Tökés nu ar pune în evidență jocul politic lipsit de orice morală al „platformelor” maghiare care aspiră să își impună pozițiile de forță după principiul „băiatului bun și băiatului rău”. Succesiunea de propuneri anticonstituționale, urmate de retractări motivate de așa-zise calcule de oportunitate, pornită de europarlamentarul Tökés și de alți membri ai UDMR, indică mai curând o tentativă de șantaj politic care face parte dintr-un plan care ar putea culmina cu încercarea de suspendare a Președintelui statului.
Actualul context politic este propice unor încercări de a pescui în ape tulburi, precum cea despre care vorbesc. Aceste demersuri nu vor ajuta însă cu nimic la ieșirea noastră din criză și nici nu va aduce capitaluri electorale celor care le pun în practică. Ele nu vor face decât să otrăvească viața noastră politică și să compromită pe termen îndelungat capacitatea de colaborare a forțelor politice în vederea reluării creșterii economice și a restaurării păcii sociale în România.
Șeful misiunii de evaluare susținea, de curând, că boardul FMI nu va aproba eliberarea tranșei următoare decât după ce România va îndeplini anumite condiții, anume plata arieratelor, în valoare de două miliarde de lei, și aprobarea Legii pensiilor.
Președintele Băsescu a comandat atingerea acestor noi ținte supușilor săi de serviciu, care s-au executat fără să pună întrebări, prin metode originale, neviciate de prea multe mustrări de conștiință: o parte dintre datorii s-au plătit instant, din banii economisiți din salariile bugetarilor, dar numai acolo unde factura încasatorilor este portocalie, iar Legea pensiilor a fost dezbătută și adoptată, la pachet, într-o singură zi, cu voturi imaginare și fraude pe bandă rulantă.