Laurențiu Nistor

## „Lazăre, vino afară!”

Motto: [...] _Iisus a strigat cu voce tare: „Lazăre, vino afară!” Mortul a ieșit, cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu o maramă. Iisus le-a spus lor: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”_

Câtă asemănare între Sfânta Scriptură și întreprinderile care se realizează acum în ultimul partid portocaliu din România!

PDL este pe ultima sută de metri pentru alegerea unui nou conducător agreat de Cotroceni, care să încerce să resusciteze cadavrul politic al partidului portocalizat, precum a făcut Iisus cu Lazăr. Riscantă întreprindere pentru orice politician veritabil, întrucât oricine știe cât de contaminant poate fi un contact cu un „corp virusat” și ce efecte dezastruoase are acest lucru pentru viitor. Alegerile și referendumul de anul trecut au dovedit din plin validitatea afirmației anterioare!

Gestul oricui – fie Vasile Blaga, Elena Udrea, Monica Macovei ori alt băsist de frunte – de a accepta să devină liderul partidului închinător la marinarul eșuat pe dealul Cotrocenilor poate fi interpretat în cel puțin două moduri: ori este o chestiune de ambiție personală – probabil i-o plăcea să îl strige lumea „șefu’” prin partid –, ori este o tentativă de sinucidere politică și nu știe omuʼ cum să facă. Sincer, mi se pare un gest eroic. Însă este un gest demn de o cauză mai bună, întrucât a resuscita un cadavru care, chiar atunci când era viu, mult rău a făcut la viața sa, nu cred că este o soluție de îmbrățișat de către electoratul care încă își mai numără cucuiele și vânătăile din luptele cu cel devenit de-acum mortul viu de sub scara fără trepte. Iar un partid fără adeziune la electorat nu este viabil. Și sunt din ce în ce mai puțini dornici să fie mințiți frumos sau speriați cu parchetele...

Un alt aspect. Chiar dacă, să zicem, Blaga, ori Udrea, ori Monica Macovei va reuși să facă din PDL partidul ideal, idolul electoratului român, atâta vreme cât la nivel central puterea va rămâne în mâna lui Băsescu – să avem iertare – va fi în situația acelui împărat la el acasă, dar niciodată măcar văcarul satului la noi acasă, deoarece cu o floare nu se face primăvară, iar formațiunea politică închinătoare la poza lui Băsescu, hăhăind printre pahare la Cireșica, ori a aceluiași marinar eșuat, lovind copiii, nu se va schimba într-atât încât să mai câștige vreodată încrederea poporului ca să revină la guvernare, fie și prin alianță – așa cum promite, total nefundamentat, doar de dragul voturilor Elena Udrea. Numai UDMR-ul, dintre toate formațiunile politice din România, nu fuge din calea PDL, pentru că încă îl mai vede ca pe o vacă de muls (în realitate, un cal răpciugos ajuns vacă prin inginerie... financiară), măcar atât timp cât mai stă Băsescu la Cotroceni și mai poate trage niște avantaje. Nici PP-DD-ul nu moare de dragul PDL, deși au multe legături de sânge, iar lumea îl vede un soi de PD mai... bâlbâit.

Cum ar putea Blaga ori Udrea să scoată din mintea românilor oportunismul plin de tupeu al celor care au trecut, de-a lungul vremii, pe la cârma PDL și care s-a „scurs” mult timp și în teritoriu? Cum s-ar putea șterge din mintea românilor tabla pe care Ionel Manțog scria planul de a o scoate pe EBA mare parlamentar european, de nu mai contenește acum, drept mulțumire, „doamna Sida” cu denigrarea țării și a neamului românesc? Cum va șterge cineva, indiferent cine ar fi el, toate amintirile negative ale unei puteri portocalii suportate cu multă greutate de noi (aproape) toți? Toate jignirile, toate manifestările de tupeu extrem, toate hoțiile la nivel înalt? Toate presiunile, toate șantajele, toate afronturile aduse omului de rând, toate amenințările cu hăitașii interni din procuratură și DNA, ori cu Barroso, Reding și Van Rompuy? Titanic efort, din fericire însă lipsit de șansa succesului...