„Legea «Boc» a pensiilor unitare, o colecție de aberații anticonstituționale și de atentate la drepturile cetățenilor și împotriva statului de drept”.
Legea „Boc” a pensiilor unitare este o diversiune monstruoasă, menită a ascunde înghețarea și scăderea drastică a puterii de cumpărare a tuturor pensiilor, urmând ca aceste efecte dramatice să fie resimțite de marea masă a persoanelor cu pensii sub medie.
Este regretabil și dureros cum Partidul Democrat Liberal a înțeles să scoată în față, ca pretext populist, categoriile de pensionari cu regim special, pentru a orchestra o redirecționare a așa-ziselor economii către găurile negre ale unei administrații puternic corupte și incompetente.
Primul-ministru și ideologii săi cunosc că regimul pensiilor militare este, teoretic și practic, intangibil, dar, cu toate acestea, au orchestrat diversiunea pentru a abate atenția opiniei publice de la un fapt de circa 1,7 miliarde de euro anual pe care Guvernul scontează să le obțină pe seama necorelării punctului de pensie cu evoluțiile salariilor.
Ca să demonstrăm diversiunea, prezentăm în cele ce urmează argumentele pentru care regimul pensiilor militare nu poate fi asimilat sistemului public unic de pensii proiectat:
1. Sistemul pensiilor militare de stat este reglementat de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, lege organică adoptată de Parlamentul României. Această lege respectă principiile generale prevăzute la art. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi
de asigurări sociale, exceptând situațiile specifice sistemului militar.
Modul în care această lege reglementează sistemul pensiilor militare de stat reflectă recunoașterea și recompensa acordată de statul român cadrelor militare, la sfârșit de carieră, pentru activitatea desfășurată sub drapel, o activitate specială, pusă în slujba poporului român, destinată apărării suveranității și independenței statului român și, mai nou, a securității europene și euroatlantice, o activitate plină de riscuri grave și responsabilități însemnate, grevată de o serie întreagă de privațiuni specifice serviciului militar.
2. De la înființarea sa și până în prezent, sistemul pensiilor militare din România nu a fost niciodată un sistem contributiv, acesta fiind finanțat integral și continuu de la bugetul de stat [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 164/2001].
De la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, când au fost înființate pensiile militare de stat, și până în zilele noastre, acestea nu au făcut parte dintr-un sistem contributiv de pensii, fiind finanțate integral și permanent de la bugetul de stat (caracter tradițional și noncontributiv – vezi Decretul nr. 141/1967, Decretul nr. 214/1977, Legea nr. 164/2001), altfel spus, în toată istoria sistemului pensiilor militare din România, nici cadrele militare și nici sistemele din care acestea au făcut parte nu au plătit vreo contribuție la fondul de pensii, cu excepția contribuției la fondul pentru pensia suplimentară.
3. Sistemul pensiilor militare de stat, reglementat de Legea nr. 164/2001 face parte din sistemele ocupaționale de pensii guvernate de directivele Comunității Europene.
Potrivit concluziilor rezultate în cadrul reuniunii bilaterale desfășurate la Bruxelles în ianuarie 2007 între experții comunitari și reprezentanții instituțiilor naționale din România care gestionează sisteme speciale de securitate socială, inclusiv pensii, actualul sistem al pensiilor militare de stat face parte din sistemele ocupaționale de pensii guvernate de Directiva nr. 86/378/EEC, amendată prin Directiva nr. 97/96/EC, adoptată în considerarea jurisprudenței Curții Europene de Justiție. Conform reglementărilor comunitare, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt îndeplinite în totalitate de actuala lege a pensiilor militare de stat din România, respectiv:
– această lege se referă la o categorie particulară de lucrători – cadrele militare, așa cum sunt acestea definite de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare;
– acordarea pensiei este direct legată de durata serviciului militar;
– pensia este calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului (ultima soldă a cadrului militar).
Așadar, având în vedere că actuala Lege a pensiilor militare de stat din România îndeplinește ad litteram criteriile sistemelor ocupaționale de pensii, intenția actualului Guvern de a desființa sistemul pensiilor militare de stat și afilierea cadrelor militare la sistemul public de pensii (sistemele legale) contravine legislație europene privind sistemele de securitate socială. În toate statele membre NATO și UE, sistemele de pensii militare sunt reglementate prin legi speciale, diferite de cele civile. Cuantumul pensiei militare de stat în statele membre NATO și UE este de circa 70% din valoarea ultimei solde lunare brute acordate înainte de
pensionare (media soldelor pe trei sau șase luni) indiferent de grad sau funcție. De exemplu: Ungaria – 65% Olanda – 70%; Marea Britanie – 72,5%; Germania – 75%; SUA – 75%; Norvegia – 76%; Italia – 80%. În România, pensia militară de stat reprezintă 60% din solda lunară brută din ultima lună de activitate (media soldelor pe ultimele șase luni) la care se adaugă procente suplimentare în funcție de depășirea vechimii standard în serviciu și/sau condițiile de muncă în care cadrele militare și-au desfășurat activitatea. Potrivit Tratatului de aderare la UE, în cadrul unei situații în care există neconcordanță între prevederile legale naționale și cele europene, prevederile legislației europene primează în raport cu legislația națională.
4. Perioadele în care militarii au avut calitatea de cadru militar în activitate sau de funcționar public cu statut special în instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu pot fi asimilate stagiului de cotizare, în sensul celor prevăzute la art. 49 alin. (1) din proiectul legii sistemului unic de pensii.
Anii de vechime în serviciu în calitate de cadru militar în activitate sau de polițist nu pot fi asimilați stagiului de cotizare, întrucât, în aceste perioade, deși nu au contribuit la fondul de sigurări sociale, cadrele militare și polițiștii au realizat venituri care se iau în calcul la stabilirea sau recalcularea pensiilor acestora. De asemenea, aceste perioade nu pot fi considerate nici stagii de cotizare în sensul celor prevăzute la art. 16 lit. b) din proiectul de lege, deoarece în aceste perioade cadrele militare și polițiștii au realizat venituri, dar nu au cotizat la fondul de asigurări sociale. Considerăm că o astfel de abordare încalcă normele elementare de echitate socială, în sensul că prin proiectul legii sistemului unic de pensii se alocă la fondul de asigurări sociale o categorie de cetățeni care nu a contribuit la acest fond, respectiv pensionarii militari și polițiștii.
5. Un drept câștigat printr-o lege nu poate fi anulat sau diminuat printr-o altă lege.
Conform prevederilor art. 175 din proiectul de lege a sistemului unic de pensii, cuantumul pensiilor militare în plată se recalculează în baza punctajului mediu anual, urmând ca plata acestora să se facă în noul cuantum începând cu data încheierii procesului de recalculare. Menționăm că o astfel de măsură este neconstituțională, întrucât un drept câștigat printr-o lege nu poate fi anulat sau diminuat printr-o altă lege. Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 164/2001, drepturile de pensie, stabilite în baza acestei legi, sunt imprescriptibile și nu pot fi cedate total sau parțial. Asta înseamnă că pensiile aflate în plată, stabilite sau recalculate în baza Legii nr. 164/2001, nu pot fi diminuate sau anulate prin recalculare pe baza principiilor stabilite de legea unică a pensiilor.
6. Imposibilitatea stabilirii, în cadrul termenului general de prescripție, a veniturilor realizate de cadrele militare sau de polițiști, venituri care se iau în calcul la stabilirea sau recalcularea pensiilor acestora, potrivit noii legi.
Este binecunoscut faptul că militarii nu au avut și nu au carte de muncă în care să fie înscrise veniturile lunare și sporurile realizate de către aceștia de-a lungul carierei. Soldele lunare realizate de cadrele militare sunt înscrise doar în statele lunare cu soldele militarilor.
În decursul carierei lor, militarii au fost mutați dintr-o unitate în alta sau dintr-o garnizoană în alta și chiar dintr-un minister în altul (de exemplu: din Ministerul Apărării Naționale
în Ministerul de Interne sau Serviciul Român de Informații etc). De asemenea, unele cadre militare erau încadrate într-o unitate fără serviciu financiar, astfel că acestea luau soldele de la altă unitate militară. În aceste condiții, pentru a determina veniturile realizate de un cadru militar în decursul carierei sale, să spunem de 30 de ani, trebuie cunoscute unitățile în care acesta a lucrat și apoi consultate 360 de state de solde care pot fi depozitate dispersat, pe unități, în cel puțin 4 depozite de arhive (2 la Pitești, unul la Ploiești și unul la Constanța). Alte arhive, cum ar fi la Ministerul de Interne, sunt depozitate pe inspectorate sau centralizat, pe minister. Pe lângă toate acestea, conform legii, statele de solde se păstrează 50 de ani, astfel că pentru unele cadre militare unele din statele de solde au fost distruse.
Iată de ce afirmăm că este imposibil a determina, în termen de cinci luni, veniturile realizate de cadrele militare, necesare recalculării pensiilor conform prevederilor art. 175 din proiectul legii unitare a pensiilor. În aceste condiții, cine va răspunde pentru neplata la timp a drepturilor de pensie recalculate? Ce pensii vor primi acei pensionari cărora nu li s-au determinat veniturile realizate? Pot aștepta pensionarii în vârstă de 70–90 de ani 2-3 ani sau mai mulți să li se recalculeze pensia?
7. Sistemul militar are o ierarhie foarte bine stabilită, pe grade, iar gradele corespund unor funcții riguros delimitate în ceea ce privește competențele și natura activității. Evoluția în carieră se produce într-un sistem piramidal, cu blocaje de necesitate prevăzute la anumite niveluri de vârstă, fapt ce nu îngăduie o aliniere simplistă a acestora. Există, deci, o limită de vârstă în grad și, de asemenea, există atribuții ale unor funcții care solicită un tip de efort fizic și psihic cu limite de suportabilitate riguros testate.
8. Sistemul legislativ actual referitor la pensiile militarilor, ale polițiștilor și ale personalului din administrația penitenciarelor (Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 179/2004), a fost elaborat în urma unui serios efort de cercetare, de documentare și de analiză a fiecăreia dintre ocupațiile amintite, precum și de cunoaștere a legislației privind pensiile militare în țările membre NATO și UE. În această perspectivă, continuarea tratării acestor acte normative ca „legi speciale”, „legi de privilegii” etc. echivalează cu o deloc onorantă și justificată contrapunere a literei și spiritului Directivei Europene nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 97/96/EEC, care le încadrează, pe bună dreptate, în pilonul al doilea privitor la schemele ocupaționale profesionale).
9. Sistemul public de pensii din Germania, elaborat pe principiul contributivității, care a fost luat ca model pentru Legea nr. 19/2000, nu are nimic comun, nu include și nu face nicio referire la pensiile militare, acestea fiind reglementate și în alte țări prin legi cu referire strictă la categoria militară și ținând cont de specificul vieții și carierei acesteia; marea majoritate a țărilor membre NATO și UE practică această îndreptățită departajare.
Izvoarele istorice menționează existența sistemului de pensii militare încă din anii 1829–1830 când s-a organizat armata pământeană atât în Muntenia, cât și în Moldova (primul regulament ostășesc cuprindea principii pentru organizarea armatei și în legătură cu „drepturile bănești ale ofițerilor, pensii și socoteli bugetare”). De atunci, legislația în domeniul pensiilor militare s-a schimbat periodic prin emiterea unor acte normative care au reglementat acest
sistem, printre care amintim: Decretul nr. 360/22.08.1949 pentru organizarea asigurărilor sociale ale militarilor de carieră; Decretul nr. 293/30.07.1959 privind reglementarea drepturilor de pensie ce se acordă ofițerilor și subofițerilor; Decretul nr. 141/1967 privind pensiile militare de stat și pensia suplimentară; Decretul Consiliului de Stat nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat.
10. Recorelarea pensiilor militare în plată intră în contradicție cu principiul contributivității, prevăzut în proiect la art. 2 lit. c), conform căruia „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale convenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”; iar militarul nu este, în înțelesul art. 3 alin. (1) din proiectul legii, nici asigurat în sistemul public de pensii și nici contribuabil; recalcularea pensiilor militare în plată intră în contradicție și cu principiul obligativității (art. 2 lit. b), potrivit căruia „persoanele fizice și juridice au obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor”.
11. În temeiul prevederilor Legii nr. 415/2002, orice măsură care vizează instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională trebuie să aibă avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Includerea militarilor în proiectul de lege reprezintă, deci, prin abuzurile semnalate, un risc major la adresa securității naționale a României, o sursă de posibile incidente de securitate provocate de încălcarea prevederilor legale cu privire la protecția informațiilor clasificate.
12. Includerea prevederilor referitoare la militari în proiect este în totală contradicție cu ceea ce stabilește art. 35, cap. IV, din recenta Lege a salarizării unitare, trecută prin angajarea răspunderii Guvernului, și unde este consemnat: „prevederile referitoare la calcularea, reținerea și virarea contribuțiilor pentru asigurări sociale de stat nu se aplică cadrelor militare în activitate...”
13. O eventuală recalculare a pensiilor militare de stat este, în practică, un lucru imposibil de înfăptuit. Căutările și reconstituirile de documente ar fi foarte greu, dacă nu imposibil de realizat, deoarece operațiunea ar viza circa 300.000 de mii de persoane, pe întinderea multor ani, volumul concret de muncă fiind enorm, cheltuielile imense, iar mișcările de oameni siliți să-și recapete, suportând adevărate traume, drepturile pe care le-au avut, greu de cuantificat. Iese în evidență și întrebarea de-a dreptul fără răspuns logic: cum să se inventeze o contribuție care n-a existat?
În consecință:
Prevederile referitoare din Proiectul legii privind sistemul unitar de pensii reprezintă un grav atentat la securitatea națională, la statutul României de țară membră NATO, un afront al Guvernului României adus profesiei militare, o ștergere cu un burete de factură totalitară a unor decenii de sacrificii și privațiuni cât se poate de reale și de lesne demonstrabile.
## Ca urmare:
Solicităm scoaterea din Proiectul legii privind sistemul unitar de pensii a prevederilor referitoare la militari și polițiști și păstrarea actualei legislații privind pensiile militarilor și ale polițiștilor.
În caz contrar, vom susține toate formele de acțiune, juridică și nu numai, pe plan intern și internațional, pentru a demonstra netemeinicia, imoralitatea, antiromânismul, caracterul anti-NATO și anti-UE ale acestei diversiuni politice care, afectând pacea și armonia socială, nici populistă nu poate fi numită.
Nu vom permite nicicum ca legislația actuală privind pensiile personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională ale României, o legislație adoptată la nivelul de concepție și funcționalitate al standardelor NATO și UE, să fie supusă unei astfel de „reprelucrări” și „reajustări” pentru simpla spălare, în felul acesta, a obrazului unei guvernări incapabile să elaboreze și să susțină adevăratele soluții ale ieșirii din criză.
*
„Diplomația și presa românească sunt lipsite de atitudine în fața linșajului mediatic al românilor în presa străină”
Presa din Franța a început să ne catalogheze țigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din țigani, iar elvețienii ne spun ciori și corbi. Norvegienii se plâng că sunt victime ale înșelăciunilor din partea țiganilor români care le vând cupru pe post de aur.
Toate aceste națiuni au însă un numitor comun: presa locală, ziariștii din aceste țări, își apără conaționalii, arătând cu degetul România, națiune care în proporție de 70% ajunge în Europa să se identifice cu sintagma de „Tzigania” sau țara țiganilor europeni.
Cum s-a ajuns aici? Nu discutăm despre impotența diplomației românești, care și-a făcut o tradiție din a fi una dintre cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsită de reacție în raporturile cu diplomațiile occidentale, și care nu mai face nimic să apere imaginea românilor în lume.
În Elveția, ciorile de români sunt supuși linșajului mediatic în presă de o săptămână și nu există încă nicio reacție oficială a MAE.
Nu mai discutăm faptul că România este poate singura țară în care mass-media autohtonă nu numai că nu ia apărarea românilor, care tind să fie identificați cu etnia romă, ci, dimpotrivă, promovează o Românie subculturală, de factură manelistă.
Recent, un manager la o companie elvețiană din România, referindu-se la atacurile la care sunt supuși românii din Elveția, a ținut să sublinieze „Văd și remarc, pe bună dreptate, că românii sunt supuși unui tir de acuzații îngrijorătoare în Elveția. Sincer, este prima oară când, în țara mea, conaționalii mei se pronunță cu asemenea agresivitate la adresa unei națiuni europene, dar să vedem și cum s-a ajuns aici. Eu lucrez și locuiesc în România de 5 ani. Ei bine, sunt de-a dreptul șocat de faptul că în presa română nici măcar un singur ziarist nu a scris editoriale de atitudine față de linșajul mediatic la care sunteți supuși în Elveția.
Sunt surprins să văd că oficialii din politica voastră externă se fac că nu văd și că nu aud și nu se declară, oficial, măcar îngrijorați de escaladarea acestor lucruri la adresa românilor în presa elvețiană.
Dacă voi nu vă apărați, cine să vă apere? Știți de faptul că au existat luări de poziție din partea presei germane, adică au ajuns ziariștii nemți să îi apere pe români, în vreme ce ziariștii români nu spun nimic? Pentru un elvețian este o chestiune ciudată, pe care o poate elucida doar trăind în țara voastră. Pentru că, să mă ierți, însă, programele voastre TV
abundă de mari producții centrate pe promovarea imaginii țiganilor.
De Revelion am văzut o chestiune grotească, cum niște valori cultural-artistice istorice ale românilor erau interpretate de către niște celebrități locale cărora voi le spuneți maneliști.
Fetița mea învață la școala germană din București, iar colegii ei discută în pauze despre aventurile unei prințese în filmul „Inimă de țigan”.
În ziarele voastre, nunțile, divorțurile și viața țiganilor fac cap de afiș, astfel încât întreaga imagine a țării este construită în jurul lor, astfel încât nu aveți cum să nu fiți identificați cu ei: cultura voastră, ca popor, deja este asimilată de cultura țiganilor români și cred că este un eveniment unic, în care o etnie fără civilizație să domine un întreg popor, și aici mă refer la faptul că vina o poartă mass-media care este centrată și preocupată să facă audiență, exacerbând la maximum imaginea țiganilor, astfel încât, în mod firesc, țara voastră a ajuns să fie asimilată cu locul de baștină al țiganilor europeni.”
Am făcut această paralelă pentru că, în cursul acestei dimineți, am discutat telefonic cu ambasadorul României la Berna. Domnul Sava s-a declarat încântat de faptul că sunt preocupat de imaginea românilor în Elveția și, sincer, mi s-a părut a fi un diplomat care este plin de intenții bune, însă este cam legat de mâini și de picioare. Asta, pentru că dânsul mi-a spus că a informat MAE despre ceea ce se întâmplă în presa elvețiană la adresa românilor (s-au lipit ostentativ afișe înfățișând ciorile de români, inclusiv pe străzile orașelor elvețiene) și așteaptă o reacție a oficialilor români. Însă, interesante sunt cifrele avansate de Domnia Sa, care ne demonstrează faptul că Elveția chiar era ultima țară din Europa care avea dreptul să ne catalogheze drept ciori și să discute despre un referendum care să interzică cetățenilor români dreptul la libera circulație pe teritoriul țării lor.
Astfel, pe piața muncii din Elveția, existau 750.000 de muncitori străini, în această țară posibilitatea de a munci la negru fiind redusă. Dintre acești 750.000 de muncitori străini din Elveția, doar puțin peste 3.900 sunt români, adică sub un procent, astfel încât prezența românilor este extrem de redusă.
Însă, dintre acești 3.900 de români care muncesc în Elveția, și din cauza cărora nu mai au loc să respire elvețienii, în proporție de 90% sunt oameni de o înaltă probitate profesională și morală: manageri MBA, profesori, medici, adică români care reprezintă cu cinste țara noastră. Este evident astfel faptul că, cel puțin în cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvețiană, MAE trebuia să intervină, pentru că românii se simt efectiv abandonați de toată lumea.
Un profesor român care preda la catedra unei universități din Berna spunea: „Am învățat la Oxford, predau de peste 20 de ani, însă nu am crezut că o să apuc ziua în care, la curs, studenții să mă întrebe dacă nu cumva și eu am rude țigani în familie! Nimeni nu ne apără, nici presa română, nici autoritățile române, nimeni, astfel încât nu ne mai rămâne decât să ne punem cenușă în cap sau să renunțăm pur și simplu să mai declarăm că suntem români! Înainte de ’89 eram priviți cu simpatie aici, noi, românii, eram considerați oameni eminenți, însă în numai 20 de ani am ajuns să primim în bloc eticheta de țigani. Și cum să nu o facă dacă în presa română nimeni nu vorbește de românii de succes, de românii
inteligenți, și asta pentru că ziarul se vinde numai dacă are pe prima pagină imagine sau titlu de șoc”.
Libertatea necenzurată este dușmanul libertății. Guvernul nu știe nici măcar atât, din moment ce, prin lipsa de intervenție legislativă ori prin legi proaste încurajează arbitrariul, marginalizarea valorilor, subculturalizarea la scară națională, analfabetismul, ocultismul politic, dreptul și libertatea absolută ale puterii de a guverna prin edicte dictatoriale, în care sens, aproape cu fiecare normă juridică, atentează la statul de drept, democratic și social.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.