Romeo Rădulescu

„Legea descentralizării nu se poate face după ureche!”

Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competențe exercitate de unele ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a unor măsuri de reformă privind administrația publică, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 de către Curtea Constituțională a României (CCR).

Această lege a fost adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comună din data de 19 noiembrie 2013, fiind contestată ulterior la CCR de 70 de deputați PDL și PP-DD.

În esență, CCR constată că legea nu respectă art. 5 alin. (1) din Legea-cadru nr. 195/2006, care prevede că „transferul competențelor este fundamentat pe analize de impact și realizat pe baza unor metodologii specifice și a unor sisteme de indicatori de monitorizare elaborate de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în colaborare cu Ministerul Administrației și Internelor și structurile asociative ale autorităților administrației publice locale”.

Prin urmare, ne aflăm în fața unei încălcări a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la obligația de respectare a legilor, căci CCR caracterizează materialele furnizate de Guvern a fi doar o colecție de documente eterogene prin conținut, ce vizează informări generale în privința problematicii regionalizării și descentralizării.

În plus, reglementarea juridică supusă Parlamentului spre adoptare cu procedura prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constituție instituie _de facto_ o structură paralelă cu cea a prefecturii la nivelul consiliilor județene, iar prin transferarea competențelor către aceasta, de la nivel central la cel local, golește de conținut rolul și atribuțiile instituției prefectului în teritoriu.

Mai mult, CCR consideră că Guvernul a transmis nepregătit „Documentul strategic privind măsurile necesare accelerării procesului de regionalizare – descentralizare în România 2013–2016”, fără ca acesta să aibă semnificația juridică a unui studiu sau a unei analize serioase de impact.

De altfel, art. 5 alin. (2) din Legea-cadru nr. 195/2006 stipulează organizarea de „faze-pilot în vederea testării și evaluării impactului soluțiilor propuse pentru descentralizarea competențelor pe care le exercită în prezent”, operațiune nerealizată în majoritatea domeniilor propuse reorganizării prin prezenta lege.

De asemenea, art. 9 din Legea-cadru nr. 195/2006 prevede obligativitatea elaborării unor standarde de cost pentru finanțarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate, cât și a standardelor de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autoritățile administrației publice locale. Permiteți-mi să citez din decizia CCR: „Curtea reține însă că în privința domeniilor descentralizate prin prezenta lege nu au fost elaborate astfel de standarde nici măcar la nivel estimativ; or, având în vedere importanța și complexitatea acestora, elaborarea standardelor era necesar să fie realizată anterior adoptării prezentei legi”, mai punctează judecătorii constituționali.