Mircea Dușa

„Legea privind sistemul unitar de pensii publice – o lege nedreaptă”

Legea privind sistemul unitar de pensii publice, adoptată săptămâna trecută de plenul Camerei Deputaților, este o lege nedreaptă, care nu ține seama de realitățile sociale și demografice ale României. Potrivit actului normativ, vârsta de pensionare va fi, începând cu anul 2030, de 65 de ani. Deși opoziția a propus o vârsta de pensionare diferită pentru femei, de 63 de ani (amendament care a fost votat în ședința de comisie), partidele de la putere și-au făcut datoria și au trecut forma cerută de Guvern. Din păcate, cei care au votat au ținut cont doar de ordinele venite de la Palatul Victoria și de la Cotroceni. Realitățile demografice ale României sunt cu totul diferite, stimați guvernanți!

Cel mai des invocat argument pentru creșterea vârstei de pensionare este că aceasta este o măsură luată în toate țările europene. Din punctul nostru de vedere, acest argument este invocat în mod greșit. Ceea ce trebuie să stea la baza unor astfel de reglementări sunt factori precum speranța de viață, condițiile de muncă în decursul anilor, nivelul salarizării, nivelul de trai etc. Studiile demografice relevă o realitate constantă pentru țara noastră. Speranța de viață este cu mult mai mică decât cea din Germania, Marea Britanie sau orice altă țară cu un nivel de dezvoltare ridicat, cu o piață a muncii extrem de flexibilă. O țară cu o economie dezvoltată și un nivel de trai crescut își permite să stabilească vârste de pensionare de 65 de ani. Acest lucru nu este valabil în cazul României. În ceea ce privește femeile, condițiile de viață, sociale și de muncă ale acestora, comparativ cu cele ale femeilor din statele membre ale Uniunii Europene, sunt diferite și nu se ridică la nivelul celor din țările cu economii solide cum sunt Germania, Anglia, Franța, Țările Nordice etc.

Guvernanții manifestă în mod constant îngrijorare față de creșterea deficitului la bugetul de pensii și prezintă acest fapt drept principalul motiv pentru care e nevoie de o vârstă de pensionare de 65 de ani. În același timp, ei comit și o eroare care duce tocmai la creșterea acestui deficit: introducerea în sistemul public de pensii a pensiilor ocupaționale. În mod categoric, noua lege nu ține seama de contribuțiile diferențiate pe care unele categorii profesionale le au la sistemul de pensii. Abordarea Guvernului este una egalitaristă, dar mai grave decât acest egalitarism sunt ajustarea pensiilor și uniformizarea lor în jos.

În încheiere doresc să precizez faptul că invocarea și preluarea prevederilor europene referitoare la vârsta de pensionare este forțată pentru că stabilirea vârstei ieșirii la pensie este atributul instituțiilor legiuitoare naționale, directivele UE neputând aduce atingere dispozițiilor naționale. Legea pensiilor este fundamentală pentru

societatea românească, cu implicații deosebite asupra generațiilor actuale și viitoare ale României, de aceea ea trebuie abordată cu profesionism și nu trebuie să intre sub incidența unor situații conjuncturale sau să fie impusă de dificultăți bugetare.