Florica Cherecheș

„Legi avem, păcat că nu se aplică”

Ziua de 3 decembrie a fost declarată Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 15% din populația lumii suferă de un handicap. Se cuvine ca de ziua lor, dar nu numai, să încercăm să înțelegem problemele pe care le au, iar noi, politicienii, să luăm măsurile cuvenite ca aceștia să-și trăiască viața cu demnitate. Trebuie să sensibilizăm opinia publică cu privire la aceste persoane și să depunem toți eforturi pentru a-i integra în toate aspectele vieții, să nu le refuzăm drepturile pe care le au doar pentru că nu-i înțelegem sau nu avem încredere în ei.

Salut și apreciez cu această ocazie organizațiile care activează ca intermediari pentru persoanele cu dizabilități, cărora le oferă servicii sociale de integrare activă prin muncă, și care depun eforturi considerabile pe lângă angajatori ca beneficiarilor lor să li se ofere șansa de a demonstra ce pot.

Aștept cu nerăbdare și interes, alături de numeroase organizații neguvernamentale, ca Parlamentul să dezbată și să promulge Legea economiei sociale, care va defini, printre altele, și întreprinderile sociale de inserție, atât de utile în procesul de integrare a persoanelor cu dizabilități. Pe de altă parte, avem deja legi legate de problematica menționată, dar, din păcate, nu se prea aplică.

Încă din anul 1992 s-a stabilit cadrul legal pentru a se asigura accesibilitatea persoanelor cu handicap în spațiul public: pe străzi, în clădiri de utilitate publică, mijloace de transport și altele.

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede chiar termene clare pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap în spațiul public.

Astfel, până în data de 31 decembrie 2007, pe străzile și drumurile publice trebuiau adaptate trecerile de pietoni, inclusiv prin pavaj tactil, și trebuiau montate sisteme de semnalizare sonoră și vizuală la intersecțiile cu trafic intens. Dar câte astfel de drumuri accesibilizate vedem? Din păcate, foarte puține.

Până la data de 31 decembrie 2010, trebuiau adaptate toate mijloacele de transport și toate stațiile mijloacelor de transport pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie. Câte mijloace de transport și stații sunt adaptate? Din nou, foarte puține...

Nici la capitolul clădiri accesibilizate nu stăm prea bine. Anul acesta îmi povestea o mămică cum își transportă copilul de clasa a VIII-a, în fiecare zi, în brațe, până la etajul I al școlii în care învață și cum trebuie să apeleze, în fiecare zi, la colegii copilului să o ajute să ajungă cu bine la etajul I. Și, din păcate, nu este nicio o altă școală care să fíe accesibilizată, astfel încât aceste probleme să dispară.

Mă întreb când vom scăpa de ceea ce a devenit aproape proverbial: „Legi avem, păcat că nu se aplică”.