Adrian Mocanu

„Liberalii dau cărțile pe față”

Nu este prima oară când fac remarci critice la adresa atitudinii PNL-ului condus de Crin Antonescu, indiferent de statutul acestei formațiuni de participant la guvernare sau de membru al opoziției. O serie de poziții anunțate de Antonescu în perioada existenței USL nu au fost onorate prin asumare la vot și nu am ezitat să critic răzgândelile fostului lider liberal al Senatului.

Ultimele declarații și acțiuni ale președintelui PNL îmi oferă prilejul de a demonstra, prin intermediul acestei declarații politice, ambivalența PNL, neseriozitatea liderilor săi și incapacitatea de a menține un curs fluid al deciziilor sale politice, al angajamentelor luate față de partenerii politici și față de alegători.

În primul rând, este evident pentru toată lumea că Antonescu a întors armele îndreptate inițial spre Palatul Cotroceni și le-a poziționat în direcția Palatului Victoria. „Băsescu nu mai este o țintă, Ponta mă interesează mai mult”, afirmă fără pic de jenă fostul îndârjit luptător împotriva

regimului Băsescu. Să ne amintim că același om afirma, în consacratul stil prezidențial al celor cinci minute, că se va retrage din viața politică dacă Băsescu nu va fi demis la referendum.

Continuând colecția de răzgândeli, ne amintim și de poziția fluctuantă a PNL în legătură cu cazul Roșia Montană, în această situație lui Antonescu fiindu-i suficient să treacă pe lângă grupul de ecomanifestanți pentru a anunța renunțarea la angajamentul de a susține proiectul.

Cooperarea la guvernare cu UDMR, agreată de șeful PNL prin semnarea protocolului din 2012, a fost un angajament aruncat la coș după alegerile parlamentare. În acea perioadă, simpla aducere în discuție de către PSD a ideii de respectare a înțelegerii inițiale a fost atacată brutal de Antonescu.

Deși actor determinant în cazul pactului de coabitare, din postura de participant la actul semnării de la Cotroceni, Antonescu nu a ezitat nicio clipă să se disocieze de acest pact, să sugereze că nu a avut nicio implicare și să-l atace constant pe premier, aplicând perfect proverbul „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”.

În urmă cu câteva luni, președintele PNL a afirmat explicit că STS ar trebui să fie la CSAT, la scurt timp după ce proiectul de trecere a STS la MAI fusese aprobat și lansat de dânsul, împreună cu Victor Ponta, într-o conferință de presă.

Legea minelor este un alt exemplu perfect al modului în care PNL a făcut politică în ultima perioadă. După ce au moșit proiectul, din postura de autori, parlamentarii PNL nu și-au mai votat propriul proiect de lege.

Comisia Nana este un alt caz care demonstrează ambivalența PNL. În vreme ce tună și fulgeră împotriva unei așa-zise conjurații Băsescu–PSD împotriva sa, liberalii care fac parte din Comisia Nana, un organism creat pentru a investiga posibilele matrapazlâcuri comise în afacerea achiziționării de terenuri de către fiica președintelui, au hotărât să nu se mai prezinte la lucrările acestei comisii, demonstrând încă o dată că sunt capabili să se facă frați cu Băsescu pentru a trece de alegeri.