Vasile Silviu Prigoană

„Libertatea presei – curățenie sau mocirlă”

Ne preocupă mult în zilele noastre otrava din alimente, otrava din aer și apă, însă nu facem mai nimic pentru a reduce otrava informațională. Războiul româno-român, cum spunea maestrul Octavian Paler, este și o consecință a modului în care înțelegem să practicăm libertatea de exprimare sau în care înțelegem să promovăm sau să apărăm valorile prin intermediul presei.

În România, presa este liberă și este bine că este așa. Însă în același mod în care nu reușim să beneficiem doar de partea pozitivă a libertății în viața de zi cu zi, nu reușim să avem doar o presă de informare sau opinie și suportăm, nu de puține ori, elemente sau campanii de presă denigratoare, insultătoare sau calomnioase. Libertate nu înseamnă și libertatea de a ucide, chiar și în cazul cuvântului.

Pentru a apăra jurnalistul profesionist, pentru a-i oferi un mediu în care să nu fie nevoit să arunce cu otravă pentru a lucra și a trăi, consider necesară o lege care să reglementeze statutul ziaristului, așa cum există legi pentru medici, avocați sau artiști, adică pentru profesiunile liberale ce nu pot și nu trebuie să fie reglementate de Codul muncii.

În ce condiții devii ziarist? Care sunt drepturile și îndatoririle ziaristului? Polemica în presă are sau nu limite? Insulta și calomnia sunt stiluri de presă? Ce este dezinformarea și cum este sancționată? Care sunt delictele de presă – amintite în art. 30, alin. (8) din Constituție –, cum se ierarhizează și cum se sancționează? Care sunt civile și care sunt, dacă sunt, penale? Iată o serie de întrebări pentru care societatea românească pare să nu fi găsit, încă, răspunsuri.

Până la cristalizarea unor opinii majoritar acceptate vă propun să limităm otrava informațională ce ne agresează zilnic, preponderent în presa scrisă, prin intermediul unor modificări la Legea audiovizualului. Știu că poate părea impropriu, însă, în actualul stadiu de maturitate a problematicii asociate domeniului, consider că este o soluție la îndemână pentru a reduce, cel puțin, avalanșa de publicații născute peste noapte doar pentru a denigra o persoană sau a mânji o idee.