Stelică Iacob-Strugaru

„Libertatea presei românești”

Cred că unul dintre cele mai mari câștiguri ale tinerilor care s-au jertfit în Revoluția din Decembrie 1989 l-a reprezentat obținerea libertății de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor. Acest lucru nu a fost decât un prim pas pentru nașterea unei prese libere în România, o presă capabilă să furnizeze adevărul despre fapte și să ofere tuturor tribuna pentru exprimarea liberă a opiniilor.

Nu de puține ori, în ultimele două decenii, s-au făcut auzite vocile oamenilor de presă care acuzau fie guvernele, fie factorii politici și economici că exercită mari presiuni asupra activității lor. De cele mai multe ori astfel de acuze au fost fundamentate.

„Dacă aș avea putința de a hotărî ce e mai bine, guvern fără ziare sau ziare fără guvern, n-aș sta nicio clipă pe gânduri: aș alege a doua variantă.”, spunea, în 1787, Thomas Jefferson, care avea să ne dea tuturor un exemplu despre faptul că fondatorii statului modern american înțeleseseră cât de importantă este presa pentru democrație și pentru respectarea drepturilor cetățenilor.

Cu toate acestea, acum câteva zile, un raport al Fundației „Freedom Houseˮ avea să ne sesizeze faptul îngrijorător că nici în anul 2009 presa din România nu se bucură de libertatea cuvenită. Printre principalele cauze, acest raport menționa presiunile politice excesive, implementarea defectuoasă a legislației privind libertatea informației, influența politică prin modalitățile de numire în structurile de conducere ale Consiliului Național al Audiovizualului, precum și ale posturilor publice de radio și televiziune. În plus, meseria de jurnalist a devenit din ce în ce mai dificilă, această breaslă fiind constrânsă să reziste presiunilor care vin astăzi din toate părțile.

Stimați colegi,

Dacă nu vom reuși să ameliorăm situația libertății presei, este ca și cum am uita de tinerii care au vărsat sânge pentru aceste țeluri nobile. Faptul că presa deranjează politicul uneori, acest lucru nu trebuie să se transforme în amenințări și în presiuni la adresa acesteia. Nu cred că este misiunea oamenilor politici să cerceteze și să critice cum, cât de bine și cât de obiectiv prezintă faptele jurnaliștii. Vor face asta atât cititorii, spectatorii și telespectatorii, cât și colegii lor jurnaliști. Datoria noastră, a oamenilor politici, este aceea de a garanta tuturor cetățenilor acestei țări și presei din România libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor.