Stelică Iacob-Strugaru

„Lichiditatea și solvabilitatea sistemului bancar”

Prioritatea imediată a politicilor macroeconomice românești trebuie să vizeze menținerea lichidității și solvabilității sistemului bancar din România, mai ales acum, în plină criză economico-financiară.

Creșterea profitului, cel care reprezintă în definitiv primul și cel mai important motiv de acțiune a agenților economici bancari, trebuie însă să țină cont obligatoriu de evoluția sistemului economic, de creșterea lui, de sănătatea și prosperitatea celorlalți agenți economici nonfinanciari. A face planuri de profitabilitate pentru următoarele luni, în acest climat incert, nu poate părea decât riscant pentru băncile din România.

Acești agenți financiari ar trebui să privească cu cea mai mare seriozitate rezultatele testelor de stres pe care Banca Națională a României le-a realizat. Nu este nicidecum vorba de a evalua capacitatea băncilor în condiții de risc, căci, prin profilul activității lor, băncile se confruntă cu riscul financiar, ci este vorba despre capacitatea instituției bancare de a face

față crizei economice și dacă aceste instituții dețin o pondere suficientă de capital.

Demersul Băncii Naționale a fost determinat, pe de o parte, de acordul cu Fondul Monetar Internațional, iar, pe de altă parte, de nevoia de a calcula solvabilitatea bancară pe baza unor standarde internaționale. Și banca centrală, dar și băncile comerciale au înțeles necesitatea creșterii, de la 8% la 10%, a limitei de solvabilitate, creștere care reclamă un supliment de aproximativ 1 miliard de euro.

Aș dori să fac un apel la agenții economici cu profil bancar de a acorda mai multă atenție priorităților amintite – asigurarea lichidităților și solvabilității – și să nu mai dirijeze întregul efort către maximizarea profitului. Este cu totul adevărat că pentru unele instituții bancare sancționarea profitului excesiv ar putea fi activată. Profitul excesiv, tradus în rate ale dobânzii efective excesive, se constituie în fapt într-o frână puternică a creditării pentru agenții economici din economia reală. Este puțin probabil ca un agent economic ce are o profitabilitate de sub 20% să acceseze un credit cu dobânzi de peste 25% și chiar 30%.

Cu toții cunoaștem că, mai ales în perioade de contractare economică, instrumentul cel mai puternic de relansare îl reprezintă creditul, imposibil de accesat în lipsa lichidității sau a riscului de solvabilitate.