Mihai Niță

Declarații politice și intervenții ale deputaților: – Aida Cristina Căruceru – declarație politică despre „Importanța educației naționale pentru copii și adolescenți. Cum putem combate un flagel care afectează trei din 10 tineri”; – Corneliu Olar – declarație politică intitulată „Domnule Daea, unde va mai paște oaia?”; – Daniel Vasile – intervenție cu ocazia Zilei naționale pentru comemorarea dezrobirii romilor din România; – Márton Árpád Francisc – considerații în legătură cu Regiunea Autonomă Maghiară; – Cătălin Cristache – exprimarea îngrijorării față de felul în care alianța PSD–ALDE–UDMR înțelege să guverneze țara; – Alina Teiș – declarație politică având titlul „Trenule, mașină mică!”; – Vasile Gudu – declarație politică intitulată „Asalt asupra justiției”; – Biró Zsolt Istvan – marcarea unei jumătăți de secol de la desființarea Regiunii Autonome Maghiare din România; – Corneliu Bichineț – enumerarea unor probleme cu care se confruntă oamenii; – Răzvan Ilie Rotaru – declarație politică intitulată „Susțin reglementarea răspunderii obligatorii a magistraților”; – Florica Cherecheș – declarație politică având ca titlu „Educația, încotro? Dar copiii noștri?”; – Emil Marius Pașcan – declarație politică intitulată „Infractorii din partid sunt promovați și recompensați!”; – Tamara Dorina Ciofu – declarație politică având tema „Introducerea rezidențiatului pe post reprezintă o soluție pentru reducerea deficitului de medici specialiști și oprirea exodului acestora în străinătate”; – Nicolae Neagu – intervenție cu titlul „50 de ani de la ultima reorganizare teritorial-administrativă a României”; – Constantin Codreanu – „Cer accelerarea procedurii parlamentare pentru mărirea termenului de valabilitate a pașapoartelor românești de la cinci la 10 ani!”;

410 cuvinte

Discurs

„Limba noastră-i o comoară!”

Ziua internațională a limbii materne este sărbătorită în fiecare an la 21 februarie, în toată lumea, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală. A fost instituită de UNESCO, în 1999, și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2008.

Cât de importantă este această zi pentru fiecare națiune, inclusiv pentru națiunea română? Limba maternă este considerată cel mai puternic instrument de conservare și dezvoltare a patrimoniului tangibil și intangibil. Adevăr constatat, limba comună este simbolul sublim capabil să păstreze unitatea și identitatea națională a oricărui popor. În cazul nostru, limba română a contribuit esențial la păstrarea unității etnice în integralitatea teritoriilor locuite de români, chiar dacă granițele au fluctuat de-a lungul istoriei noastre milenare.

„Limba română este patria mea”, zicea, metaforic, Nichita Stănescu. „Ce patrie minunată este această limbă!”, mai spunea poetul. Limba maternă este aceea care ne leagă spiritual de înaintașii noștri, este comoara inefabilă pe care avem datoria s-o lăsăm celor care urmează după noi.

După cum frumos versifica poetul basarabean Alex Mateevici: „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată.”

Particularitățile inconfundabile ale limbii române, una dintre cele mai complexe de pe planetă, cu mecanisme gramaticale dintre cele mai elaborate, au făcut posibil atașamentul necondiționat al tuturor celor de același neam la valorile ancestrale, de care nu ne putem dezice vreodată, toți cei care simțim românește, toți cei care tresărim de dor, mai ales atunci când simbolurile românești ne surprind pe meleaguri străine.

Dorul de țară este sentimentul mistuitor pe care românii îl trăiesc, poate la cea mai înaltă intensitate emoțională. Însuși cuvântul „dor” s-a dovedit intraductibil în oricare altă limbă a globului pământesc.

Mai ușor influențabili din fire sau mai slabi de caracter, unii dintre conaționalii noștri, în special tineri, nu pun totuși mare preț pe limba strămoșească, englezind-o, după norme proprii, începând să vorbească la fel cum scriu în mediile de comunicare digitală. Alții, după două săptămâni petrecute dincolo de frontiere, nu mai știu cum se pronunță românește anumite cuvinte neaoșe. Dar ei sunt puțini, nu pun în pericol dăinuirea graiului nostru național, tot așa cum erau și aceia care, în urmă cu peste o jumătate de secol, rusificaseră limba română sau cum, din exces de zel, alții o latinizaseră în secolul al XIX-lea.

Dacă simțim mândria de a fi români – și motive avem suficiente –, acest sentiment nu-l vom putea exprima vreodată mai bine decât rostindu-l în limba maternă.

Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .

În contextul ședinței