Ovidiu Cristian Iane

„Limba română – o comoară pe care am «înfundat-o» atât de bine încât n-o mai găsim!”

Limba este, pentru orice popor și stat, unul dintre cele mai importante elemente ale identității naționale. Aceeași identitate națională căzută în desuetudine și tratată în ultima vreme drept orice altceva decât ceea ce reprezintă ea cu adevărat.

Ne mândrim cu limba română, dar, ca și în alte foarte multe cazuri, această mândrie rămâne la nivel teoretic, ingredient al demagogiei sau al unei griji formale, pierdut în pestrițele exprimări ce abundă de cuvinte străine sau în schilodiri, căci pentru prea puțini, din păcate, mai este important să îți cunoști și să îți vorbești corect limba. Iar atunci când respectul sau interesul pentru limba poporului în care te-ai născut și din care faci parte piere, atunci, odată cu el, pieri și tu. Poți fi totul și nimic, dar nu mai poți afirma vreodată că ai vreo origine sau vreo rădăcină undeva.

Geografia natală a unui individ include și limba sa nativă, indiferent că limba oficială îi este sinonimă sau nu.

Cu cea mai mare sinceritate, stimați colegi, nu mai pot spune că limba noastră nativă precumpănește și, deși Constituția noastră a stabilit ca limbă oficială limba română, în acest moment, mulți, prea mulți dintre noi suntem primii care încalcă legea noastră fundamentală, transformându-ne limba într-un amalgam sinistru, supus unui trend aberant.

Zilele trecute citeam despre demersurile Consiliului Național al Minorității Naționale Române (CNMNR) din Serbia, cel mai important forum al comunității românești din această țară, care s-a implicat în soluționarea dificultăților pe care le întâmpină elevii români din această țară în unitățile școlare din Voivodina, Timoc, Morava și sudul Dunării.

Potrivit CNMNR, pentru acești copii există riscul ca limba română să nu mai fie predată în școlile elementare și generale, motiv pentru care se lucrează la posibilitatea combinării claselor și la respecializarea cadrelor didactice, căutându-se cele mai potrivite soluții de prevenire a desființării unor clase românești din școlile românești.

Anul acesta, timp de două luni, în 16 școli din Serbia de nord-est s-a implementat un proiect-pilot de studiere a limbii române, proiect în care s-a reușit includerea a 250 de copii dintre cei aproximativ 1.600, un număr mare de părinți solicitând integrarea copiilor lor în aceste clase.

În perioada 1–15 septembrie, în regiunile istorice Timoc, Morava și sudul Dunării, Ministerul Educației, Științei și Dezvoltării Tehnologiei din Serbia a inițiat o anchetă care a avut drept scop identificarea elevilor de origine română care doresc să învețe limba maternă în noul an școlar, pentru a se putea înființa clase de predare în limba română, în legătură cu acest lucru reprezentantul CNMNR declarând că „Acolo sunt mari greutăți în ceea ce privește desfășurarea cursurilor în limba română. În primul rând, ne luptăm cu multe prejudecăți, unele venite din partea părinților, altele – din partea autorităților care susțin fără temei curentul vlah. Facem tot ce putem pentru a reuși măcar în câteva școli din Timoc să introducem învățarea limbii române.’’