Ioan Oltean

„Limitarea rolului statului în economie, un obiectiv imposibil de atins pentru Guvernul USL”

În declarația mea politică de astăzi vă voi supune atenției o analiză a situației actuale a economiei românești, mai precis a felului complet păgubos în care Guvernul USL înțelege să conducă țara prin încurajarea amestecului statului în economie, cu toate consecințele negative ce decurg din aceasta.

Doamnelor și domnilor colegi, educația pe care am primit-o cu toții de la grădiniță și până în universități, îngrijirea sănătății, protecția față de concetățenii agresivi, incendii ori calamități, sistemul de justiție și multe altele sunt furnizate de către administrația publică pe baza finanțării bugetare. Dar apar în mod firesc două întrebări: care este motivul pentru care statul furnizează aceste bunuri, respectiv ce activități trebuie finanțate cu certitudine de la buget.

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări va trebui să analizăm problemele economice pe care Guvernul le are de rezolvat, dar pe care din nefericire le ignoră.

Este cunoscut faptul că piețele asigură reglarea sistemului economic, prin stabilirea prețurilor de echilibru ca urmare a jocului concurenței. Teoretic, pentru a funcționa cât mai eficient, piețele trebuie să fie cât mai apropiate de concurența perfectă. Eșecul pieței descrie acel ansamblu de situații în care nu sunt îndeplinite condițiile necesare obținerii unei soluții privind funcționarea eficientă a piețelor.

Lăsat să funcționeze absolut fără restricții, dar și limitat nerațional, ceea ce nu este de dorit, dar se întâmplă, sistemul de piață nu va fi suficient de eficient. Va exista tendința de a se produce prea mult din anumite bunuri și prea puțin din altele. Se poate ajunge astfel la situații de penurie pentru anumite bunuri sau chiar la absența lor cu desăvârșire, ceea ce implicit duce în timp la creșterea

prețurilor, fapt care apasă enorm asupra puterii de cumpărare și a nivelului de trai al populației.

Esența eșecului mecanismului de reglare a pieței constă de fapt în inabilitatea indivizilor de a mai coopera între ei. Pare astfel că Guvernul USL își dorește ca România să devină o țară de asistați sociali, numai buni de a vota cum li se sugerează. Astfel, într-o societate egalitaristă, așa cum vor actualii guvernanți, oricine vrea să facă și chiar realizează ceva este lovit în primul rând prin impozitare, descurajat și pus la colț de un stat autoritar și păgubos.

Aceste situații sunt răspunzătoare în mare parte de apariția costurilor de tranzacție ridicate de pe piață, pentru că, într-un stat democratic, în mod normal schimburile de pe piață nu sunt costisitoare, cu excepția costurilor de transport și de desfacere. Costurile de tranzacție includ costurile de informare, costurile de decizie, costurile de negociere și costurile legale necesare încheierii contractelor. De exemplu, poate fi destul de costisitor atât pentru consumator, cât și pentru producători să se informeze despre intențiile lor reciproce. Dar existența acestor costuri îndepărtează piețele de condițiile necesare funcționării eficiente. De aici rezultă că o posibilă funcție economică a Guvernului ar consta în a interveni în funcția alocativă a pieței, pentru a-i corecta efectele negative. Însă observăm că acest lucru nu se întâmplă, Guvernul fiind, desigur, ocupat cu alte proiecte mult mai „importante”.