Eugen Bejinariu

„Liniște și securitate – stări fundamentale în democrație” În producția industrială și agricolă, în instituțiile statului, în sistemul de educație sau sănătate, în mijloacele de transport, pe stradă sau la discotecă, starea de liniște și de securitate reprezintă o cerință de căpătâi pentru cetățeni, colectivele de muncă și comunități.

Mă opresc în declarația de astăzi, ca urmare, la aceste stări și le așez sub titlul „Liniște și securitate – stări fundamentale în democrație”. Am avut parte, în ultima vreme, de multe fapte, întâmplări și evenimente grave și foarte grave, unele zguduind puternic mari comunități locale: dubla crimă de la Brașov, furtul de armament de la Ciorogârla, atacul de la banca din cartierul Mănăștur, agresivitățile colective de la mall-ul din București și chiar punerea în funcție a legii pumnului în fața Primăriei Municipiului Rădăuți, spațiu dintotdeauna de bună comunicare, înțelegere și conlucrare în Bucovina.

Tema aceasta poate deveni subiect de articol de presă, subiect de amplă investigare sociologică sau chiar titlu de carte, spre dezonoarea noastră. Prima întrebare și logică, și morală privește cauzele acestor fapte, întâmplări și evenimente grave și foarte grave.

Nu dispunem de timpul necesar și nu sunt specialist în domeniu pentru a încerca un răspuns și de aceea vom face doar câteva considerații, sugerând demersuri pentru puterile din România – Parlament, Guvern, Justiție.

Sunt necesare completări, îmbunătățiri și precizări în reglementările care privesc domeniile implicate în astfel de situații, dar și mai multă severitate în aplicarea lor.

Dacă fiecare instituție a statului și fiecare persoană cu atribuții în ordinea publică, în judecarea și sancționarea abaterilor, în cercetarea stării de sănătate a cetățenilor participanți la fapte antisociale vor lucra și funcționa normal, vom avea perspectiva de a beneficia de o stare normală a vieții civice din toate comunitățile noastre, mijlocii sau mici.

Acordăm o mare însemnătate educației morale și civice, începând de la grădiniță și terminând cu instituțiile de cultură și, foarte important, cu reducerea violenței, agresivității și dușmăniei exprimate în diferite forme pe ecranele televiziunilor din România. Cu hiperdemocrație și noncultură e greu de trăit!

Și, pe deasupra tuturor, ne trebuie modele, de la președintele țării, la părinții din tânăra familie românească.

Și totuși mă întreb: oare ce fel de români sunt Gorbunov, Gribenco ori Preda și cum circulă ei așa de ușor peste tot prin România?!