Maria Grecea

„Lipsa conștiinței naționale, un fenomen îngrijorător pentru România!”

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul „conștiință” se traduce prin „1. Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său; 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere; 3. Gândire, spirit; 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită”. Fără a avea intenția să generalizez, consider că – la aproape 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, care ne-au redat libertatea și dreptul de a face orice – românii au rămas repetenți la diferitele forme de manifestare a conștiinței, altfel nu se explică multitudinea de întâmplări ciudate care ni se prezintă zilnic de către mass-media, cu oameni care comit gesturi total lipsite de înțeles și responsabilitate și cu o letargie colectivă incredibilă. România anului 2014 este, indiscutabil, lipsită de conștiință, fie că vorbim de conștiința publică, a societății, în genere, fie că analizăm conștiința individuală.

În sensul celor afirmate, există din nefericire pentru noi, ca popor, o serie de exemple nefericite, îngrijorătoare chiar. Ultimul caz, cel al tânărului de 28 de ani din București, care a ales să se sinucidă prin uciderea altor șase oameni nevinovați, intrând deliberat cu mașina pe contrasens, este simptomatic pentru lipsa de conștiință a unor semeni ai noștri. Această tragedie este greu de descris și poate imposibil de explicat nu numai de către un om simplu, ci chiar de către specialiști. De altfel, psihologii au afirmat că nu au mai întâlnit un asemenea caz în realitate, doar au citit în cărți despre așa ceva, deoarece sunt extrem de rare și atipice situațiile în care un sinucigaș să ia și viața altor semeni în demersul său morbid.

Referitor la acest eveniment tragic, consider că astfel de tipologii ale lipsei conștiinței umane pot fi prevenite într-un fel de către societate, îndeosebi prin relatarea unor astfel de întâmplări dramatice cu mai mult discernământ și simplitate de către mass-media. Chiar și psihologii susțin că modalitatea de prezentare a cazurilor de sinucidere în presă ar trebui să fie extrem de succintă, întrucât amplificarea lor poate da idei dintre cele mai nefaste altor români care au astfel de tendințe și gânduri. Trebuie să descriem o astfel de știre în termeni simpli, să prezentăm sec evenimentul, lăsând deoparte elementele de senzațional și cu accent pe consecințele negative. Cred că presa nu trebuie să insiste pe metodele folosite în cazurile de suicid, deoarece este clar că într-o țară lipsită de spirit civic, cum este România, „puterea exemplului”, mai ales în a învăța lucruri rele, este determinantă.

Al doilea exemplu la care vreau să mă raportez în această declarație politică este un caz elocvent de lipsă de responsabilitate publică, adică inexistența conștiinței comunității. Mă refer la știrile din ultimele zile care au prezentat diferite grupuri de străini care s-au apucat să ne curețe plajele la sfârșitul sezonului estival. Este anormal pentru noi, ca români, pentru autoritățile locale și cetățenii din Mamaia și Năvodari, de pildă, ca turiștii din străinătate și militarii americani de la Baza militară „Mihail Kogălniceanu” să organizeze ample acțiuni de strângere a gunoaielor de pe plajele respective, în timp ce oamenii plătiți pentru astfel de activități au stat pasivi și s-au uitat la ei. Tone de gunoaie au fost adunate în doar câteva ore de pe plajele din nordul litoralului, în cadrul unor acțiuni la care nimeni dintre autoritățile locale nu s-a gândit măcar să participe. Bine că știm să facem carnavaluri și să promovăm Mamaia ca destinație de turism sexual.