Doru Petrișor Coliu

„Lipsa de interes a instituțiilor statului față de problemele diasporei”

Mare mi-a fost mirarea să descopăr uimirea pe fața interlocutorilor italieni atunci când i-am întrebat dacă autoritățile italiene au dat un răspuns pozitiv cererii părții române de a crea echipe mixte de polițiști italieni și români destinate combaterii fenomenului de sclavie modernă la care sunt supuși unii cetățeni români de pe teritoriul Italiei. Uimire deoarece nu a existat nicio cerere în acest sens din partea autorităților române.

Nu îmi pot explica lipsa de interes și comunicare a doamnei ministru de interne, Carmen Dan, care a trimis o delegație în Italia și care nu ne-a comunicat nicio realizare sau măcar vreo umbră de aranjament între ministerul pe care îl conduce și partea italiană. Sau poate doamna ministru încă nu a aflat că cele mai bune rezultate în acțiunile de luptă împotriva „caporalatului” s-au obținut atunci când pe lângă autoritățile italiene au fost trimiși și ofițeri români de poliție, care au lucrat la vedere sau sub acoperire.

A fost nevoie ca o delegație parlamentară a Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din cadrul Camerei Deputaților să se deplaseze în Italia pentru a vedea că acest subiect dureros și important avansează.

Înțeleg lipsa personalului din MAI, însă nu pot înțelege lipsa de interes manifestată de acest minister în combaterea acestei plăgi a lumii moderne care este sclavagismul, așa cum nu pot înțelege secretomania doamnei ministru Dan în privința acțiunilor întreprinse de ministerul pe care îl conduce pentru eradicarea sclavagismului din Italia, Spania, Franța sau Germania.

Nu ne putem culca pe o ureche, aruncând responsabilitatea campaniilor de informare în privința riscurilor de sclavagism pe umerii asociațiilor, deoarece nu membrii asociațiilor iau salarii confortabile, ci o armată întreagă de persoane din MAI. Poate că ar fi timpul să merite acele salarii, muncind cu adevărat.

Aceeași lipsă de interes am observat-o și la MAE, unde problemele sunt multiple, începând cu cozile infernale de la ghișeele consulatelor și terminând cu starea deplorabilă a unor spații de așteptare din unele consulate, spații demne de lumea a treia. Dacă putem înțelege că suprimarea taxelor consulare a adus un prejudiciu bugetelor consulatelor, nu pot înțelege însă aceste condiții deplorabile de primire a cetățenilor români. Așa cum nu pot înțelege că nu se creează unele ghișee speciale pentru femeile însărcinate și mamele cu copii.

Românii din diaspora poate că ar prefera să plătească niște taxe consulare reduse, dar să beneficieze de condiții optime, decât să nu plătească aceste taxe și să fie primiți în condiții deplorabile. Așa cum nu pot înțelege nici dispariția sau numărul redus de consulate itinerante. Suntem departe, ca condiții vorbind, de țări pe care noi le considerăm inferioare nouă, dar care ne pot da lecții în privința condițiilor de primire a cetățenilor lor.