Erland Cocei

Lipsa de transparență și de profesionalism, inconsecvența, populismul, preocuparea din ce în ce mai accentuată de a abandona interesul public și de a legifera pentru interesele găștilor PSD sunt atributele majore ale Guvernului Ponta 3 în cele câteva luni de la instalare. Dacă adăugăm și suspiciunile de corupție și abuzurile săvârșite în numele frăției roșii de partid, avem imaginea unui Guvern și a unui premier care nu mai slujesc cauza publică și binele cetățenilor, riscând să îndepărteze România de valorile europene și de comunitatea democratică internațională.

Și, dacă în campania electorală pentru europarlamentare PSD încă mima democrația și faptul că USL trăiește, cu scopul vădit de a păcăli electoratul și de a mai aduna câteva voturi, imediat după anunțarea rezultatelor, România avea să afle prin vocea premierului că totul a fost o minciună și că, de fapt, USL nu mai trăiește. Mai mult, PSD și-a dat complet arama pe față, promovând la foc automat o serie de inițiative fără legătură cu Programul de guvernare, ci la dorința expresă a baronilor din teritoriu și din administrația centrală.

Scutirea de impozit a profitului reinvestit și reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator sunt măsuri solicitate insistent de PNL încă din 2013, pentru a reduce povara fiscală pe piața muncii și a sprijini mediul de afaceri

pentru realizarea de investiții și de noi locuri de muncă. De fiecare dată, răspunsul premierului Ponta a fost evaziv: adoptarea lor depinde de poziția partenerilor noștri internaționali – FMI, CE și Banca Mondială, iar aplicarea lor de la 1 iulie nu se poate face în lipsa unui acord cu aceste instituții.

Demagogia premierului Ponta a fost devoalată cu prilejul vizitei delegației comune a reprezentanților celor trei instituții de acum câteva zile. Deși poziția acestora a fost de susținere a reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale, cu condiția ca Executivul să pregătească un plan sustenabil de implementare pe termen lung, Victor Ponta a anunțat că discuțiile au fost sistate pe acest subiect până în toamnă, din cauza opoziției FMI, motiv pentru care va înainta un proiect de lege de adoptare a acestei măsuri de la 1 octombrie.

Dacă tot nu ține cont de opinia FMI, atunci de ce Guvernul Ponta nu a adoptat cele două măsuri în 2013, atunci când am cerut noi, liberalii? Oare nu cumva PSD dorește să se lepede acum, în preajma alegerilor prezidențiale, de aceste instituții și de vigilența lor pentru a promova măsuri populiste, gen electorată, și pentru a putea aloca discreționar banii publici către baronii locali și clientela politică? Oare nu în acest sens este modificată Legea privind Programul Național de Dezvoltare Locală, prin care alocările pentru investițiile publice locale stau doar în pixul domnului Dragnea, fără nicio consultare, așa cum erau alocați pe vremuri, din pixul lui Cozmâncă sau al lui Mischie?

Tot în acest sens este gândită și Legea privind abilitarea Executivului de a emite ordonanțe în vacanța parlamentară, care prevede promovarea rapidă a unor legi extrem de importante, care ar fi trebuit să beneficieze de dezbateri parlamentare ample. Vorbim astfel, spre exemplu, de Legea taximetriei, un proiect aflat în procesul legislativ din 2010, însă pe care Guvernul dorește acum să-l treacă rapid, în ciuda faptului că majoritatea PSD–UNPR–PC din Parlamentul României ar permite adoptarea actului normativ după finalizarea dezbaterii în comisiile de specialitate. Totodată, observăm că Masterplanul General de Transport devine brusc prioritatea Guvernului în această vară, după un lung șir de amânări și eșecuri, și nu ar fi de mirare dacă, în toamnă, visul domnului Liviu Dragnea – autostrada București–Alexandria – ar deveni realitate, cel puțin pe hârtie, în detrimentul altor proiecte de infrastructură.