Ioan Benga

„Lipsa solidarității reprezentaților României la Bruxelles, mai mult decât un deficit de imagine”

Am reflectat îndelung la una dintre temele de real interes prezentate recent de colega noastră europarlamentar Corina Crețu, vicepreședintele Grupului Social-Democrat din Parlamentul European: solidaritatea europeană și, totodată, măsurile de reducere a decalajelor dintre țările UE ce rămân posibile soluții pentru ieșirea din criză, elemente extrem de importante ce trebuie să rămână în prim-planul măsurilor luate de partidele social-democrate europene.

Riscul imediat, în lipsa tot mai frecventă a unității și coeziunii proiectelor de interes pentru Europa, este acela ca la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European să se prefațeze o posibilă favorizare a partidelor extremiste, a căror ascensiune este evidentă în țări precum Franța, Austria, Norvegia, Italia.

În acest context, ca o latură intrinsecă a socialdemocrației în care credem, pe care o urmăm și de la care încercăm să nu ne abatem, considerăm că o temă esențială pentru Uniunea Europeană și pentru social-democrații români o reprezintă solidaritatea între statele membre.

Mai mult decât atât, consider că, în ceea ce privește prezența românească în Parlamentul de la Bruxelles, noțiunea de solidaritate ar trebui înțeleasă prin realizarea unui front comun, acela al exprimării printr-o voce unitară la nivelul tuturor reprezentanților României în acest for, indiferent de culoarea politică. Dacă, așa cum am făcut-o în nenumărate rânduri, vom arăta în continuare că suntem promotori ai dezbinării, ai lipsei de coeziune în ce privește interesul național, ai orgoliilor nemăsurate – expresie a refulărilor dintre forțele politice din țară –, nu doar că vom suferi ca imagine, dar nu vom câștiga niciodată respectul forțelor politico-economice ale Europei.

Nu pot și nici nu vreau să cred că integrarea europeană a fost marele proiect european după decembrie 1989 și că astăzi nu mai avem un obiectiv de politică externă care să ne unească. Proiectul unitar este în continuare necesar, așa cum este mai mult ca niciodată nevoie de unirea tuturor forțelor politice și ale societății pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, care încă despart România de celelalte țări ale Uniunii Europene.

Solidaritatea europeană rămâne, în fapt, conceptul fundamental care a stat la baza Constituției europene și care, iată, reprezintă principala fisură creată în urma crizei economice. Probabil că răspunsul la criza globalizată care în mod direct sau indirect ne-a afectat pe toți este solidaritatea, și nu individualismul, așa cum s-a crezut.

Pe fondul neînțelegerii acestui fenomen sau mai cu seamă al desolidarizării parlamentarilor europeni de la noi de acasă, apar derapaje și atitudini abuzive de tip Lászlo Tökés, care au ca țintă românii și minimizarea interesului național. N-avem voie să rămânem fără reacție la activități ale unor astfel de prozeliți care își asumă punerea în practică a idealurilor lui Horty Miklós, în favoarea anulării caracterului național unitar al statului român! E bine ca de normalitate să ne preocupăm toți și să nu sporim tensiunile într-un mod inutil și favorabil unora dintre noi pe termen scurt, pentru că, pe termen lung, nimeni nu va putea profita de spargerea în mai multe bucăți sau în mai puține bucăți a țării.