Marius Rogin

„Lipsurile unui vot mult așteptat”

România și-a schimbat, de câteva zile, modalitatea de alegere a parlamentarilor în cele două Camere ale Parlamentului: Senat și Camera Deputaților. Schimbarea era un lucru dorit de foarte mult timp. Dacă această dorință începe să fie pusă la îndoială în ce privește unii reprezentanți ai actualei clase politice din România, un lucru este cert și nu poate fi contestat de nimeni: cetățenii simpli, alegătorii doresc cu adevărat această modificare, această schimbare. Ne convingem de acest lucru din încrederea ce rezultă în prezent din sondaje și care este acordată Parlamentului, una dintre cele mai importante instituții ale țării: cea mai scăzută pe care a avut-o de la Revoluție și până în prezent.

Deși datorăm doar unora dintre reprezentanții actualei clase politice această majoră „realizare”, cu toții suportăm consecințele acestei realități. De aici și nevoia imperioasă de a schimba actuala situație. Cu toții sperăm ca această modificare a sistemului de vot să aducă acea curățare din sfera politică românească care să ne scape de indivizi ce vin în Parlamentul României să doarmă în văzul tuturor, să-și repare ceasurile cu tot felul de arme albe, să citească presa sau să ia masa pe ascuns. Nu cred că pot exista lucruri mai umilitoare din partea unor așa-ziși parlamentari care mai au apoi tupeul de a se prezenta în fața unui alegător și de a-i spune că-i apără interesele și drepturile.

Deși este un model de vot care prezintă numeroase lacune, nu putem să trecem peste voința poporului. Vom constata însă, după primele alegeri în care ne vom exprima votul în acest fel, că cetățenii nu mai înțeleg nimic din acest sistem de alegere a reprezentanților. Deși se afirmă sus și tare că fiecare colegiu uninominal va avea un parlamentar ales de cetățeni, care-i va reprezenta, este foarte posibil ca primii doi competitori din colegiile electorale să intre ambii în Parlament, iar cetățenii să nu mai înțeleagă nimic din această formulă propusă. Această probabilitate va fi foarte mare, având în vedere că aproximativ jumătate din mandate vor fi împărțite la nivel de circumscripții electorale pe baza rezultatelor naționale obținute de partide la alegeri.

Acest sistem se vrea unul cu compensare pe liste, cu un singur tur de scrutin. Ceea ce dezavantajează acest sistem este faptul că o parte din mandate se vor distribui în mod direct la nivelul circumscripțiilor uninominale, iar ceva mă determină să cred că acestea vor fi foarte puține, iar o altă parte, din păcate ceva mai mare, vor fi repartizate la nivelul circumscripției electorale, fapt care va da posibilitatea ca acest sistem să permită intrarea în Parlament poate tocmai a acelora pe care nu mai dorim să-i vedem aici, iar aceștia vor acționa în continuare, mai departe, fără teama sancționării directe din partea alegătorilor.

A numi uninominal un sistem în care doar jumătate din candidați sunt aleși astfel are la fel de multă noimă ca a numi bicameral un Parlament cu o singură Cameră. Dar, în noul sistem, după cum bine observa cineva în urmă cu câteva zile, e foarte posibil să nu mai fie nici jumătate sau, mai rău, să nu fie ales uninominal niciun parlamentar, iar miracolul despre care exalta domnul Geoană să se dovedească a fi doar praf în ochii alegătorului.