Mihail Lupoi

Mulțumesc, doamna președinte.

Mi se pare că suntem ușor caraghioși. Avem un Minister al Internelor și Reformei Administrative, un Inspectorat al Situațiilor de Urgență și noi ne dăm în stambă numărând câte pompe pentru secetă, câte bărci pentru inundații, câte remorci ca să cărăm stupii de albine și mai știu eu ce alte năzbâtii.

Eu știu că acest minister are un buget, că acest inspectorat are un buget. Să facă socoteala ce le trebuie, să treacă în buget și noi aprobăm un buget. Acum, dacă vom intra să vedem câte șuruburi sunt necesare la aviație, câte cauciucuri sunt necesare la nu știu ce autobază... Nu știu, nu mai înțeleg care este rostul unui buget, care este rostul unui minister care își administrează bugetul și pe ce se fundamentează cererea respectivă din minister, prevăzută în buget.

Intrăm în niște detalii care sunt de-a dreptul caraghioase. Nu știu dacă Senatul Statelor Unite ale Americii... adică știu, sunt convins că Senatul Statelor Unite ale Americii nu se ocupă, de exemplu, cu câte bărci trebuie să aibă Garda Națională, ci stabilește un buget din care Garda Națională

cumpără ce-i trebuie, pentru că de aceea sunt profesioniști. O să ajungem noi, senatorii, să numărăm câte bărci trebuie, câte lopeți, câte cizme și așa mai departe.

Eu nu zic că nu este nevoie, că nu este justificată această cerere, dar nu am ajuns să împărțim noi, pe cuie și ciocane, bugetul fiecărei instituții.