Florin Costin Pâslaru

## „Locuințe pentru tinerii din România”

Preocupați să privim spre trecut spre a ne descoperi unii altora vinovății reale ori doar imaginare, „cu impact la public”, apăsați de calamitățile naturale ale prezentului, care, iată, nici în continuare nu ne iartă, ba chiar privind și spre viitor, însă dincolo de granițele noastre și dincolo de 2012, aproape că nu mai avem răgaz și prevedere să trăim bine – ca să-l citez pe președintele Băsescu – în prezentul și viitorul imediat, aici, în România.

Dumneavoastră vă mai amintiți campania electorală în urma căreia ne-am dobândit statutul de deputat? Eu îmi amintesc perfect că aproape nu a existat program politic, ofertă electorală, emisiune, spot, banner, afiș sau fluturaș electoral în care să nu se regăsească promisiunea rezolvării problemei locuințelor pentru tineri.

Motivul era simplu: exista criza reală a locuințelor, care nu a putut fi integral rezolvată, prețul acestora creștea de la o zi la alta, iar votul tinerilor era dorit de toate partidele.

Imediat după alegeri însă Guvernul s-a grăbit să trimită în derizoriu această problemă, inclusiv prin desființarea oportunităților oferite de ANL, lăsând loc liber unei așa-zise concurențe a pieței libere, în condițiile în care, așa cum știți, prețurile terenurilor și cele ale caselor au explodat.

Nu știu care sunt dorințele cetățenilor care vin la dumneavoastră în audiență, dar știu că mie îmi este rușine să nu pot măcar să le ofer o speranță celor peste 50% care îmi bat la ușă, rugându-mă să îi ajut să obțină o casă. Guvernul s-a văzut validat, noi ne-am văzut deputați, dar criza locuințelor se acutizează pe zi ce trece.

Mă întreb și, mai ales, vă întreb, stimați colegi: peste patru ani sau poate mai devreme chiar, cum vă veți putea uita în ochii alegătorilor dumneavoastră?

## „Cetățenii responsabili ai României”

Din patru în patru ani, cetățenii responsabili ai României fac gestul, aparent simplu, de a ștampila un buletin de vot. În realitate, acest gest înseamnă mult mai mult. Este un cec în alb pe care aceștia ni l-au oferit cu speranță, dar și cu credința că le vom reprezenta din ce în ce mai bine interesele.

Din păcate, sistemul puterii, văzut din afara lui, pare unitar. Neavizații nu au foarte clar în minte care sunt atribuțiile Parlamentului, care ale Președinției, care ale justiției, care ale Guvernului...

Starea aceasta de confuzie este încă și mai adâncită de declarații contradictorii venite de pe aceleași paliere ale sistemului sau de pe paliere diferite.

Avem, astfel, iată, un președinte-jucător, care adoră într-atât crizele încât e în stare să le și creeze, un premier indubitabil, avem anticipate fără de care nu se poate și anticipate care constituie o prioritate, avem putere, dar fără putere... Și atunci ce să mai înțeleagă bietul român, care de vreo 5 ani se dorește în Europa, dar care, dintre toate binefacerile „europenizării” n-a apucat să vadă decât creșterea prețurilor și șomajul?