Mircea Man

„Logica reformei în administrația publică și compromiterea ei de către Guvernul Ponta”

Moțiunea PDL pe problematica reformei în administrație diferă de tiparele obișnuite: ineditul, originalitatea derivă din aceea că ea nu critică o lege, un program, un proiect politic, ci o inacțiune, pasivitatea Guvernului Ponta față de un deziderat de maximă importanță pentru România – o reformă administrativă fundamentată în toate componentele și palierele sale structurale, având ca scop modernizarea și eficientizarea administrației publice și a instituțiilor sale, orientată către cetățean și comunitățile locale, ca beneficiari finali.

Formal, la nivelul retoricii, USL lasă impresia unei disponibilități pentru consens politic în acest domeniu, neconfirmat însă de fapte. Mai mult, instalată la guvernare în urmă cu doi ani, printr-o uriașă manipulare emoțională a dificultăților generate de criza economică gestionată cu sacrificii politice, dar cu responsabilitate de guvernele Boc și Ungureanu, USL a dat în clocot cu promisiunile, promițând reforme în toate domeniile. Cu ce s-au ales sau ne-am ales: cu o sumă de eșecuri răsunătoare, dând măsura incompetenței prin substituirea priorităților reale ale societății cu cele ale clientelei politice și printr-o patologică sete de imagine și populism, sugestiv surprinsă în expresia „teleguvernare”.

N-am să insist pe chestiuni tehnice ale reformei în administrație, foarte bine concretizate în moțiunea PDL, ci mă voi limita la câteva constatări accesibile cetățeanului obișnuit.

Atunci când domnul Ponta l-a numit pe domnul Liviu Dragnea ministru al dezvoltării rurale și administrației publice, mulți dintre cei care au avut în carieră funcții și demnități în administrație – mă număr printre ei – au fost tentați să creadă că Domnia Sa, cu experiența de președinte al Consiliului Județean Teleorman în mai multe mandate, va fi capabil să promoveze proiecte legislative menite să producă o reformă reală, o schimbare în bine în sistemul administrației publice, bazată pe o largă consultare politică și publică, pe principii și concepte europene, sustenabilă și pe termen lung. Mare dezamăgire însă!

Retorica despre reformă s-a concretizat într-o lege privind unele măsuri de descentralizare și de reformă în administrația publică cu multe incoerențe și inconsecvențe, promovată prin asumarea răspunderii în 19 noiembrie 2013. Contestată de PDL la Curtea Constituțională, aceasta a fost declarată în totalitatea ei neconstituțională, cu un scor negativ de 9–0! Eșec răsunător – încă unul! – în portofoliul unei guvernări susținute parlamentar de o majoritate de 70%. Explicațiile țin de aroganța și de logica vicioasă, strâmbă a guvernelor Ponta, cu evidente tendințe autoritariste și totalitare, în viziunea cărora un guvern cu o astfel de susținere își poate permite orice, sfidând Constituția, instituțiile legale, dialogul politic.

În particular, domnul ministru Liviu Dragnea, învestit cu misiune reformatoare, a demonstrat că experiența îndelungată din administrația de Teleorman nu l-a ajutat și n-a valorificat-o, fie din cauza unor limite ce țin de competența personală, fie n-a fost lăsat să facă o reformă autentică de baronii și de caracatița din sistem, dominată de PSD. Un eșec și un motiv suficient pentru o demisie onorabilă, dacă onorabilitatea ar fi un atribut asumat de guvernarea Ponta.