Sorin Constantin Stragea

„Lugojul – al doilea oraș liber de comunism!”

După o noapte în care nimeni nu a dormit, România s-a trezit în zorii zilei de 22 decembrie 1989 cu un aer al libertății după care tânjea de aproape 45 de ani. Încă de la primele ore ale zilei, străzile din București și din multe alte orașe importante ale țării s-au umplut de oameni care strigau în cor: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul”, „Victorie!”, „Am învins!” și „Libertate!”.

Locuitorii din Capitală aveau să ducă mai departe mesajul preluat din Timișoara, Lugoj și din alte orașe din Banat și să lupte împotriva gloanțelor și a tancurilor pentru libertatea lor. Mulți au fost cei care atunci, fără să se gândească la eventuale consecințe, au riscat tot și au petrecut acele zile în stradă, mânați de idealurile frumoase de libertate și democrație, idealuri pentru care jertfa supremă este un preț mare, din păcate plătit de prea mulți în decembrie 1989!

Revolta românilor începuse cu multe zile înainte. În 16 decembrie a izbucnit revolta la Timișoara, iar în 20 decembrie la Lugoj. Curajoși și însetați de libertate, cetățeni ai Lugojului s-au alăturat timișorenilor, ieșind în stradă și demonstrând împotriva comunismului, împotriva lui Ceaușescu, precum și împotriva neajunsurilor și tratamentului inuman de care aveau parte.

La ora aceea Ceaușescu a decretat stare de necesitate și nu exista un final previzibil al evenimentelor. Lugojenii au înfruntat moartea, au dat un greu tribut în morți, răniți și arestați. După Timișoara, Lugojul a fost primul oraș al țării în care cetățenii au avut curajul să-și ceară drepturile și să se lupte pentru obținerea lor.

Politica Guvernului Boc de a face economii de câțiva lei și cheltuieli inutile de miliarde de euro este normal să-i nemulțumească pe acești oameni care în decembrie 1989 au fost gata să moară pentru libertate și un trai mai bun. Drepturile ce le-au fost acordate ca reparație morală pentru eroismul lor reprezintă un gest normal de recunoștință, iar din cauza unor impostori, a unor așa-ziși revoluționari, nu trebuie să îi ignorăm pe cei care cu adevărat merită să ne înclinăm în fața caracterelor lor puternice și a actelor de eroism de care au dat dovadă în acele zile. Conform uzanței actualilor guvernanți, suntem priviți cu toții otova! Așa s-au tăiat salariile, așa vor să taie și drepturile revoluționarilor, mimând o eventuală „economie” la bugetul statului, de fapt o îndestulare a buzunarelor camarilei de partid.

Suntem deja obișnuiți ca cei care ne conduc să nu respecte Constituția și legile țării, să nu-i respecte pe

pensionari, pe profesori, pe medici, pe militari, așa că nu ne mai miră faptul că nu vor să respecte nici eroii și nici martirii acestei țări!

Acum, când comemorăm zilele lui decembrie 1989, ar trebui să ne plecăm capetele cu pioșenie și respect în fața celor care s-au jertfit în acele zile, să alinăm puțin durerile suferite de sute de familii care i-au pierdut pe cei dragi și să facem ca niciodată să nu fie dată uitării jertfa și eroismul acelora care ne-au redat libertatea.