Ioan Stan

Luna octombrie a acestui an va oferi timp de desfășurare unei acțiuni de importanță deosebită pentru cercetarea statistică, bază a definirii pe termen lung a politicilor naționale și europene. Există, așa cum știm, un program UE care prevede pentru toate statele membre o astfel de cercetare o dată la zece ani.

Așa încât toate bune și frumoase, doamnelor și domnilor, am fi îndreptățiți să așteptăm liniștiți ziua în care concetățeanul nostru, trimisul împuternicit de primărie să afle despre noi toate cele prevăzute de lege, să ne bată la ușă și să purceadă a ne cerceta în amănunțime.

Asta dacă pregătirea unei astfel de operațiuni ar fi fost făcută cu interesul de a fi corect și eficient desfășurată, în ideea că în anul 2014 – cine o mai ajunge dacă ceva nu se schimbă în viața noastră – vom ști și noi câți mai eram în 2011, de ce etnie, de ce religie, de ce sex și vârstă și câte altele vor mai fi înscrise în formularele tipizate completate de recenzori.

Numai că de la teorie la practică intervin acele făpturi mistice care, lăsate de capul lor, își bagă codițele, cum spunea fie-iertată bunica, neuitând să scuipe a descânt profilactic, își bagă codițele deci și chiar cornițele, bramburind elementele concretului cum le trăsnește prin cap.

Să mă explic.

Lipsa culturii statistice este de mult semnalată în România, și nu numai. Dar noi despre România vorbim.

Ar fi trebuit ca publicitatea explicativă a evenimentului să fie deja în practică în mass-media. Știu că e costisitor, dar Guvernul a dovedit deja de multe ori că poate găsi bani pentru anume ministere, încât cu siguranță ar fi depășit acest impas. Așa, cei mai mulți dintre cetățeni nu știu nimic sau știu foarte puțin despre recensământ. Oricum, reticența în a comunica CNP-ul sau alte date personale, întipărită în conștiința multor cetățeni ca urmare a unor escrocherii date publicității, va ridica multe probleme recenzorilor, chiar dacă aceștia se vor legitima, vor purta ecusoane sau chiar vor fi însoțiți de sectorist. S-a întâmplat aceasta, de exemplu, în județul Bacău în timpul efectuării așa-numitului recensământ de probă, unde lipsa cooperării cetățenilor, datorată reticenței de care vorbeam, a făcut necesară prezența reprezentantului legitim al ordinii.

Oamenii nu știu nimic despre cadrul legal în care se desfășoară această operațiune, despre importanța ei, despre asigurarea confidențialității declarațiilor făcute recenzorilor și, de ce nu, despre sancțiunile prevăzute de actul normativ pentru declarații false, pentru refuzul de a răspunde întrebărilor recenzorilor sau pentru alte încălcări ale OG nr. 36/2007, aprobată prin Legea nr. 5 din 2008, acte normative ce reglementează recenzarea.

Oamenii nu știu că nu sunt obligați să primească recenzorul în casă, ceea ce lasă loc nu numai abuzurilor sau exceselor de zel, dar și escrocilor ce s-ar putea da drept recenzori, căci legitimațiile se pot falsifica.