Daniel Buda

„Lungul și iraționalul somn al domnului Antonescu...”

În ultima perioadă, tot mai frecvent și la modul persuasiv, societatea românească afirmă necesitatea unei reînnoiri a clasei politice. Această cerință, dezvoltată inițial la modul timid și doar la nivel declarativ în cercuri restrânse, s-a transformat astăzi într-o reală acutizare a acestor solicitări, dacă este să ne raportăm inclusiv la faptele cetățenilor care au ieșit în stradă să își strige nemulțumirile și, în egală măsură, să blameze întreaga clasă politică.

Partidul Democrat Liberal a înțeles încă din momentul 2004 nevoia de reformare și de modernizare a clasei politice, a fost momentul decisiv în promovarea în funcții de maximă responsabilitate și decizie a unor oameni tineri, cu dorință de a se implica în soluționarea problemelor statului și de a-și pune în slujba cetățeanului energia, cunoștințele și pregătirea profesională. Acest tip de politică am continuat-o, însă, din păcate, colegii din celelalte partide politice nu au înțeles sau au refuzat să deschidă ochii și să priceapă realmente nevoile unui stat de drept și cu atât mai puțin să înțeleagă mecanismul de aplicare a unor principii democratice și a unui set de valori eminamente în concordanță cu cerințele europene.

Spun acest lucru în contextul în care, de câteva săptămâni, mai exact de 3 săptămâni de când a început o nouă sesiune parlamentară, asistăm la un fenomen fără precedent în practica parlamentară, respectiv modul cum parlamentarii alianței socialiste se bucură de toate privilegiile unui angajat al unei instituții de stat, însă, în concret, ei susțin că sunt în grevă. Adică și cu banii publici în buzunare, dar și cu libertate deplină în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Nu pot să nu constat faptul că, prin acest mod de a se raporta la problemele celor care i-au creditat cu votul lor de a se prezenta în forul legislativ, prin această sfidare fără margini, parlamentarii opoziției nu fac decât să decredibilizeze instituțiile statului, iar pe de altă parte să promoveze un nou mod de a fi remunerat din banii publici prin nemuncă.

Mergând mai departe, nu pot să nu îmi exprim indignarea față de acei parlamentari care se autodefinesc ca viitori conducători ai țării sau lideri ai unor partide politice, însă, din punct de vedere al prezenței la locul de muncă, sunt zero. Fără doar și poate, este evident că vorbesc despre Crin Antonescu, care a reușit performanța deosebită de a avea în sesiunea trecută o prezență de zero la sută la voturile finale, conform bilanțului sesiunii parlamentare publicat de Institutul pentru Politici Publice.

Prin acest mod de a se implica în soluționarea problemelor celor care i-au trimis în forul legislativ, actuala opoziție își etalează viitorul proiect politic, adică nepăsare crasă față de binele cetățenilor și preocupare deosebită față de umplerea vistieriei de partid și a propriilor buzunare.