Maria Grecea

Luni, 16 septembrie 2013, am asistat cu toții la deschiderea unui nou an școlar, eveniment care ar trebui să fie un prilej de sărbătoare pentru elevi și părinți.

Cu toate acestea, sistemul educațional din România se confruntă în continuare cu o serie de probleme devenite deja „tradiționale”: subfinanțarea sistemului, baza materială precară a unităților de învățământ, pregătirea deficitară a cadrelor didactice și instabilitatea sistemelor de examinare națională, indiferent de forma acestora.

Educația este cea mai importantă resursă pentru societate, care influențează calitatea vieții și dezvoltarea comunităților în mod direct. Educația este esențială pentru implementarea dezvoltării durabile, fiind totodată un factor care generează echilibru social.

Caracterul public al educației favorizează nivelarea oricăror diferențe existente în performanțele profesionale și materiale. De aceea, schimbarea adaptivă a sistemului constituie un exercițiu de evoluție colectivă la scara întregii societăți, fundamentat pe valori ca: încredere, echitate, competență, performanță.

În prezent, România încă se confruntă cu o rată îngrijorătoare a abandonului școlar, fenomen datorat sărăciei și subfinanțării. Accesul la educație este un drept fundamental, garantat prin Constituția României, iar statul este dator să sprijine familiile aflate în dificultate pentru a-și înscrie copiii la școală.

Remunerarea nesatisfăcătoare a cadrelor didactice, stabilită birocratic, în ciuda tuturor contraargumentelor, determină imposibilitatea implicării unor resurse umane înalt calificate în procesul didactic. Rezultatele sunt vizibile chiar pe termen scurt, în acest sens fiind suficient să amintim doar organizarea deplorabilă a examenului de bacalaureat din luna iunie 2013.

Siguranța în interiorul instituțiilor de învățământ constituie, de asemenea, un domeniu care ar trebui să preocupe legiuitorul. Numeroasele incidente constituie un semnal de alarmă și evidențiază necesitatea identificării unor măsuri legislative aplicabile și eficiente, care să garanteze certitudinea că spațiul școlii este unul sigur.

Nu în ultimul rând, se impune să ne îndreptăm atenția asupra investițiilor necesar a fi realizate în baza materială a unităților de învățământ, în special a celor situate în mediul rural.

Participarea la deschiderea anului școlar și la alte festivități nu reprezintă un atribut al interesului clasei politice pentru învățământ. Implicarea este însă esențială, indiferent de forma în care se realizează.

Este momentul să ne îndreptăm atenția asupra proiectării unui sistem educațional cu adevărat performant. În condițiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de

țară membră a Uniunii Europene, se impune o reformă profundă a educației, pe toate palierele sale. Se impune, de asemenea, conceperea unor norme de aplicare a legii care să asigure implementarea corespunzătoare. Iar, în cele din urmă, implementarea depinde de eficiența autorităților locale.