Violeta Tudorie

„Lupta împotriva violenței în familie”

Calitatea vieții în România, temă de interes politic general, nu poate fi separată de calitatea vieții familiale și, mai concret, de viața femeilor și a copiilor, iar acum, pentru că suntem în luna în care celebrăm femeia, consider util să ne îndreptăm atenția și asupra unui subiect sensibil, acela al „violenței în familie”.

Pornim de la ideea că ocrotirea și sprijinirea familiei constituie un obiectiv de interes național permanent. De asemenea, e bine să ne reamintim că dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale trebuie să fie bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorarea morală și materială a tuturor membrilor familiei. Acest deziderat este valabil cu atât mai mult cu cât, în prezent, întreaga societate trece printr-o perioadă mai dificilă, când foarte multe familii din țara noastră sunt multiplu afectate de fenomenul migrației forței de muncă, în special a tinerilor.

Prevenirea și combaterea violenței în familie constituie parte din politica integrată a autorităților statului de ocrotire și sprijinire a familiei. Totodată, aceasta reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.

Reprezentanții autorităților publice și reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale au făcut pași înainte prin actualizarea și promulgarea Legii pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Cred că noile prevederi aduc România mult mai aproape de o legislație potrivită noilor contexte sociale. S-a creat un cadru legal și un dispozitiv complex prin care victimele violenței în familie vor fi mai bine protejate de acest flagel social.

În forma actuală, legea prevede introducerea ordinului de protecție și a ordinului de restricție în astfel de cazuri, ca mijloc de eficientizare a activității autorităților pentru susținerea și consilierea victimelor violenței în familie.

Potrivit legii, victima are dreptul acum să se adreseze instanței, să solicite ordin de protecție cu caracter provizoriu, iar instanța poate să interzică agresorului să rămână sau să se reîntoarcă în locuința comună. De asemenea, agresorul poate fi obligat să suporte unele costuri, cum ar fi cheltuieli medicale, de judecată sau cele generate de adăpostirea victimei.

Victima poate să ceară ordin de restricție, care prevede evacuarea agresorului de la domiciliul comun, păstrarea distanței de minimum 200 de metri față de persoana vătămată, precum și interzicerea oricărui contact telefonic sau a vreunei corespondențe.

În unele cazuri, autoritățile locale, împreună cu organizațiile nonguvernamentale oferă reale soluții concrete, cum ar fi locuințe protejate pentru o perioadă de până la 6 luni, hrană, consiliere juridică și psihologică de specialitate. Totuși, aplicarea legii și educația sunt aspectele care trebuie continuu îmbunătățite.

În România, actele de violență în familie sunt considerate probleme ale cuplului. Majoritatea femeilor, din cauza rușinii față de semeni sau din cauza situației materiale precare, nu vorbesc despre această problemă și continuă să rămână victime. Trebuie să convingem femeile care suferă abuzuri psihice și fizice, să ia atitudine, să vorbească despre aceste situații și să anunțe autoritățile.