Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·31 mai 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Marius Cristinel Dugulescu
Discurs
„Lupta pentru redescoperirea libertății continuă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că toate crimele Revoluției române din 1989 nu se prescriu”
Prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 24 mai 2011, în cauza „Asociația 21 Decembrie 1989 et alli c. România”, s-a statuat, în unanimitate, încălcarea art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind violarea dreptului la viață, constatând lipsa unei anchete efective, imparțiale și eficace în elucidarea cauzelor decesului domnului Nicușor Vlase. Deopotrivă, Curtea de la Strasbourg a constatat violarea art. 8 privind dreptul la
respectarea vieții private și a secretului corespondenței, cu referire directă la măsurile de supraveghere secretă a reclamantului Teodor Mărieș.
Adoptarea acestei hotărâri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului are o importanță definitorie și determinantă în lupta pentru redescoperirea libertății, ca urmare a Revoluției române din 1989, deoarece prescripția responsabilității penale asupra cercetării și anchetării tuturor crimelor din decembrie 1989 nu mai poate fi invocată de instanțele de judecată românești.
Acordând prevalență efectului direct și efectiv al hotărârilor CEDO împotriva România, asupra sistemului de drept românesc, implicațiile juridice ale Hotărârii CEDO din 24 mai 2011 în Cauza „Asociația 21 decembrie 1989 et alli c. România” au menirea de a mobiliza instituțiile statului de drept, în sensul aplicării legii fără discriminare, a identificării vinovaților de moartea miilor de oameni nevinovați, înfăptuindu-se astfel acea justiție socială care poate aduce o reconciliere deplină.
Trebuie subliniat faptul că pe rolul instanței de la Strasbourg există peste o sută de plângeri similare privind dosarele Revoluției, care ar putea conduce în viitor la noi hotărâri prin care s-ar constata violarea art. 2 din Convenție. Curtea Europeană a afirmat faptul că, în principiu, statul român deține libertatea, sub controlul Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei, să aleagă metodele prin care să îndeplinească obligațiile juridice ce-i revin, în baza art. 46 din Convenție.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, instituțiile de drept ale statului român trebuie să impună cu celeritate aplicarea legii în mod unitar, în finalizarea dosarelor Revoluției române, evidențiindu-se prin aceasta dreptul persoanelor vizate la o anchetă imparțială, care să nu se finalizeze prin efectul prescripției responsabilității penale, în condițiile în care cunoașterea adevărului cu privire la evenimentele din decembrie 1989 este determinantă pentru refacerea fibrei morale în societatea românească. În acest context, Curtea a apreciat că nu este necesar să amâne cauzele similare care se găsesc pe rolul instanței europene, neacordând statului român un timp de grație pentru refacerea mecanismelor de înfăptuire a justiției în dosarele Revoluției.