Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf

Mă adresez dumneavoastră prin intermediul acestei declarații politice, deoarece, în problema față de care voi lua atitudine, este vorba despre erori ale unui întreg sistem, nu

doar un caz izolat. Referința este situația semnalată de profesorul Gabriel Liiceanu în cele două scrisori deschise adresate ministrului educației Daniel Funeriu, prin care este semnalată una dintre carențele sistemului universitar din România, carență ce poate afecta însănătoșirea educației superioare din țara noastră.

Foarte pe scurt, este vorba despre modul în care o comisie universitară a Facultății de Filozofie din cadrul Universității București a ales câștigătorul unui concurs pentru postul de lector. Din textele domnului Liiceanu, pe care nu le voi mai reproduce aici, fiind vorba despre scrisori deschise publicate în mass-media, reiese faptul că acea comisie universitară a nominalizat drept câștigător un personaj cu o carieră academică foarte restrânsă, în detrimentul unui tânăr intelectual cu o reputație academică internațională.

Fără a vrea să iau partea unuia sau altuia, vreau doar să vă semnalez faptul că profesorul Gabriel Liiceanu a atras atenția asupra faptului că impostura academică se poate strecura în învățământul superior din cauza unor carențe ale sistemului. De fapt, Gabriel Liiceanu acuza metehnele corupte ale sistemului universitar, rămase încă de pe vremuri ce le credeam apuse.

Impostura academică, promovarea pe criteriile lingușelii și tendința sistemului de a-și prezerva avantajele meschine sunt pericole majore pe care filozoful Liiceanu le semnalează în calea reformei sistemului educațional din România, căci fără un învățământ superior performant, întreg sistemul de învățământ este sortit falimentului intelectual!

De altfel, scrisorile deschise ale domnului Liiceanu sunt un apel către ministrul educației de a continua și de a aprofunda schimbările impuse de o reformă consistentă în sistemul de învățământ. Chiar dacă acest caz particular nu este de competența directă a ministrului Funeriu, deoarece autonomia universitară îl împiedică să intervină ierarhic, angajamentul actualului ministru al educației de a lupta cu un sistem ineficient și haotic trebuie să declanșeze schimbări și în interiorul sistemului universitar. Chiar dacă ministerul nu poate impune numiri în universități (și nici nu trebuie să o facă!), o clarificare a procedurilor și a criteriilor de competență se impune ca o necesitate.

Sper sincer ca și universitățile din România să înțeleagă faptul că prin noua Lege a educației din România, criteriile de clasificare a universităților pe bază de competență vor impune o selecție naturală în mediul academic. Nicio facultate nu își va mai putea permite să angajeze impostori și pseudocalificați, deoarece asemenea erori de judecată, în perspectivă, vor face să se degradeze calitatea actului didactic superior.