„Mă alătur comunității academice în a cere PSD să nu pună pe butuci cercetarea românească prin desființarea UEFISCDI”
Trebuie să fim atenți asupra riscului ca cercetarea românească să fie pusă pe butuci, în condițiile în care majoritatea din jurul PSD din Senat va decide în această săptămână desființarea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) din cadrul Ministerului Educației Naționale, așa cum propune Comisia pentru învățământ din Senat, condusă de fostul ministru PSD Ecaterina Andronescu.
Guvernul PSD își continuă politica de distrugere a tuturor reformelor menite a însănătoși sistemul de învățământ românesc. Ultima ispravă a PSD în acest domeniu, făcută tot sub bagheta ministrului Ecaterina Andronescu, este manevra din Senat prin care se încearcă respingerea propunerii de reexaminare a Proiectului de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2010 și implicit desființarea celei mai profesionalizate structuri a Ministerului Educației, UEFISCDI, singura recunoscută unanim pentru prestigiul și profesionalismul său. Interesul meschin al unor lideri PSD este ca, prin desființarea UEFISCDI, fondurile de aproape 100 de milioane de euro gestionate de această instituție să fie alocate discreționar și politic, și nu pe criterii meritocratice, cum se întâmplă acum.
În același timp, declarațiile actualului ministru al educației, Sorin Cîmpeanu, conform cărora abia săptămâna trecută ar fi aflat de acest proiect din Senat, frizează ridicolul și arată degringolada guvernării PSD.
Faptul că votul crucial pe acest proiect de lege a fost amânat de Senat pentru săptămâna aceasta oferă răgazul și pentru senatorii majorității din jurul PSD să realizeze dezastrul pe care desființarea UEFISCDI l-ar aduce cercetării românești.
Prin această declarație politică mă alătur comunității academice în a cere PSD să nu pună pe butuci cercetarea românească prin desființarea UEFISCDI și le cer în acest sens și senatorilor afiliați puterii să voteze săptămâna aceasta împotriva propunerii de respingere a cererii de reexaminare, propunere prin care implicit s-ar desființa această instituție.
*
„Este nevoie de măsuri de sprijinire a sistemului de asigurări private de sănătate și de viață”
Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal a organizat o dezbatere publică pe tema „Măsuri concrete pentru construcția reală a sistemului de asigurări private de sănătate și de viață”.
Am avut la această întâlnire o expunere substanțială a argumentelor pentru care un angajator ar fi tentat să adopte aceste facilități de asigurări private și de viață pentru angajații săi.
Piața românească de asigurări de viață, departe de a fi una matură, s-a încadrat în ultimii ani într-o rețetă clasică, mai puțin creativă și adaptată mentalității românești, întrucât asigurătorii au fost nevoiți să învețe această lecție în urma condițiilor financiare nefavorabile din ultimii doi ani.
Astfel, constrânși de mediul financiar instabil, asigurătorii life din România au mizat cu succes pe reducerea complexității produselor, pe de o parte, și pe oferirea de produse flexibile și adaptate cerințelor și necesitaților clientului, pe de altă parte.
În vreme ce europenii cheltuie anual 1.000 de euro pentru asigurările de viață, un român alocă doar 20 de euro pe an pentru aceste produse și este clar că o diferență atât de mare nu poate fi explicată doar prin diferența de nivel de trai.
Așadar, principalul argument pentru care un angajator ar fi tentat să acorde asigurări private de sănătate și de viață este acela că, prin alocarea banilor pentru acest tip de asigurări, ambele părți vor câștiga. Angajatorul va beneficia de deductibilitate, iar angajatul va avea parte de servicii medicale de calitate. Calitatea sistemului românesc de sănătate va crește natural.
Participanții la dezbatere au evidențiat faptul că este nevoie de măsuri de sprijinire a dezvoltării pieței din următoarele motive:
– resursele bugetare sunt insuficiente pentru finanțarea sistemului de sănătate;
– subvenționarea sistemului de asigurări sociale produce un mare deficit bugetar, iar scenariile de evoluție demografică accentuează presiunea asupra bugetului;
– resursele financiare încă limitate de care dispun românii îi determină să aloce bugetul disponibil mai degrabă către obiective imediate și urgente;
– aceste produse financiare sunt dificil de asimilat de un public încă obișnuit cu „externalizarea” responsabilității pentru propriul viitor către stat.
Astăzi, la aproape 8 ani de la introducerea sistemului, activele administrate de fondurile de pensii se apropie de 4,27 miliarde de euro și se estimează că activele vor ajunge în 2020 la valoarea de 12-15 miliarde de euro.
Succesul acestui sistem demonstrează că putem investi în parteneriatul dintre public și privat și atunci când vorbim de sisteme sociale, cu condiția ca reglementarea și
supravegherea pieței să fie corecte. Din acest parteneriat dintre public și privat, marele câștigător nu poate fi decât cetățeanul care capătă acces la servicii mai bune, la costuri mai avantajoase.
*
„Necesitatea urgentă de adoptare și implementare a unei Strategii naționale pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice”
Pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice apare un anunț de presă prin care este anunțată o dezbatere în data de 2 aprilie 2015 privind Proiectul de hotărâre pentru aprobarea Strategiei naționale pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice 2014–2020. Cu această ocazie, se susține în comunicat că va fi prezentat și proiectul de act normativ.
Întrebarea este care variantă: cea pe care acum ceva vreme au pus-o în dezbatere publică, una nouă care va trece prin avizarea externă a celorlalte ministere sau cea care va pleca spre aprobare către Guvern și a străbătut deja lunga cale de avizare externă, cuprinzând astfel și observațiile și modificările celorlalte ministere de resort?
Au trecut deja trei luni ale anului 2015 și ministerul dezbate public o strategie ce trebuia să fie aplicabilă încă din anul 2014.
Nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare cât timp o va mai dezbate? Poate până în anul 2020?
Datele și informațiile demografice din ultimii 25 de ani ne dau motive de maximă îngrijorare: nicicând în istoria sa România nu s-a confruntat, ca în prezent, cu o scădere atât de rapidă a populației. Societatea românească are din ce în ce mai puțini copii și tineri și din ce în ce mai multe persoane vârstnice. Un deficit demografic în creștere a început să producă efecte negative asupra dezvoltării țării și, posibil, asupra afirmării noastre ca popor și națiune în Europa și în lume.
Efectele acestui deficit demografic sunt multiplicatoare: crește rata de dependență a vârstnicilor față de cei mai tineri; cresc cheltuielile publice și private asociate acestor dependențe; a apărut un deficit de calificări profesionale în economie, care poate deveni cronic în circa 5 ani în condiții de menținere a actualului ritm de creștere economică; survin dezechilibre în distribuția resurselor demografice pe populația activă și cea dependentă, pe axa rezidenței ruralurban sau pe piramida vârstelor; apar dificultăți în stabilitatea rețelei și fluxurilor școlare, în dispersia construcțiilor școlare și universitare sau în necesarul social de cadre didactice; cresc cheltuielile publice cu sănătatea și cu subvențiile pentru menținerea în bună funcționare a serviciului public de pensii și de protecție socială etc.
Avem nevoie cât mai repede de o Strategie națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice, de măsuri concrete și programe adecvate pentru sustenabilitatea sistemului!
„O provocare pentru fiecare guvern – sistemul de pensii” Săptămâna trecută, în plenul Camerei Deputaților, s-a dezbătut Proiectul de lege pentru completarea art. 84 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative și a art. 23
alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.
Obiectul de reglementare a acestuia prevede ca investirea activelor fondurilor de pensii facultative sau private să nu se bazeze exclusiv pe ratingurile de credit.
Totuși, în cazul fondurilor de pensii facultative, este vorba de transpunerea unei directive europene din 2013 care avea termen 31 decembrie 2014. Pentru fondurile de pensii private este o opțiune a României, nu o obligație din directivele europene.
Așa cum bine știți, toate statele europene se confruntă cu deficite foarte mari la sistemele publice de pensii, iar România nu este o excepție. Susținerea sistemelor de pensii private, facultative sau ocupaționale devine astfel o necesitate, dacă vrem ca atunci când fiecare dintre noi va ajunge la vârsta de pensionare să beneficiem de venituri echitabile în raport cu munca de ani de zile prestată. Bineînțeles însă că susținerea acestor sisteme alternative trebuie dublată de norme foarte clare, iar directiva europeană din 2013 introduce reglementarea ca activele acestor fonduri să nu se mai facă exclusiv în baza ratingurilor de credit, ci în baza unor analize mai ample, care să evalueze riscurile, astfel încât depunerile să fie în siguranță.
Pe cât de repede se grăbește Guvernul când vine vorba de dat ordonanțe de urgență în folos personal, pe atât de greu se transpune legislația europeană – 2 ani în cazul acestei directive europene care reglementează fondurile de pensii facultative.
De altfel, Guvernul a dovedit că nu are nicio preocupare în a asigura alternative viabile la un sistem de pensii afectat din ce în ce mai mult de dezechilibre structurale. Acest Guvern preferă să promoveze populist creșteri de pensii pentru diferite categorii sociale și blochează Proiectul de lege privind pensiile ocupaționale, dovedind nu doar incompetență, ci și rea-voință.
Alături de alți colegi, am depus acest proiect încă de anul trecut, dar el este blocat de majoritatea PSD în comisiile din Camera Deputaților, argumentând că vor veni cu un alt proiect.
Sistemul de pensii este cea mai mare provocare pe care o vor avea guvernele României în următorii ani, iar majoritatea PSD se preocupă doar de calculele populiste.
Astăzi, doar 4,3 milioane de salariați susțin 5,184 milioane de pensionari și beneficiari de indemnizații plătite de Casa Națională de Pensii Publice, cu o rată nesustenabilă de dependență de peste 1,3 pensionari și beneficiari de indemnizații pentru fiecare salariat, ceea ce generează un deficit al sistemul de pensii de aproximativ 3 miliarde de euro în fiecare an.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.