Ioan Stan

Mă întreba zilele trecute un cunoscut dacă n-ar fi fost mai bine să mă școlesc drept condeier în slujba informării poporului, și nu într-ale zootehniei.

De ce, dom’le, l-am întrebat?

Păi, zice cetățeanul, ai fi fost și tu în atenția înghițitorilor de știri, analize și comentarii, fără să te doară capul că nu plouă și n-ai ce da de mâncare la vite. Ia uite câtă vâlvă stârnește tevatura asta cu numirea procurorilor. Față de cât s-a vorbit despre laptele noncalitativ, e drum ca de la cer la pământ, deși vreo trei zile tot ne-a durut burta crezându-ne infestați!

Așa, laptele a fost aruncat pe câmpiile patriei, zvonerii, care mai aveau o țâră și urlau că hulitul aliment a fost otrăvit cu bună știință de guvernanți în scopul creșterii nivelului de trai al eventualilor supraviețuitori, sunt bine mersi, fermierii au rămas cu paguba și amarul că au fost tratați ca niște infractori, fără a avea vreo vină, și cei care au umplut media de toate felurile cu vorbe goale s-au năpustit fără nicio remușcare asupra următorului subiect de interes major, basmul cu TVA-ul la produsele alimentare de mare consum! Adică – a continuat omul să mă lămurească – ce dacă zice premierul că urmează să scadă TVA-ul la pâine! Păi ce crede el, că noi ăștia n-avem sursele noastre?

Auzi? Chestia asta cu sursele fără nume, fără răspundere pentru afirmații e chiar mană cerească pentru un priceput utilizator de condei, a adăugat cunoscutul meu încă un argument pe lista celor menite să-mi demonstreze că mi-am ales greșit meseria. A trebuit să iasă la rampă un număr sporit de miniștri care să declare că n-au declarat nimic și că n-au calculat nimic și că n-au înregistrat, arhivat ori tocat în automatul de resort vreun document care să semene măcar cu cel fluturat de informații pe surse întru contrazicerea premierului. Și, când li s-a demontat minciuna, au privit în altă parte încercând să pară că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

În altă parte, adică spre vajnicii apărători ai justiției, ale căror tentative de numire le cad ca mană cerească purtătorilor de condei avântați în lupta pentru apărarea doamnei legate la ochi, pricină din care nu se poate apăra singură. Și cum altfel să socotești conjunctura în care cap în cap se bat interimatul la justiție cu deblocarea activității parchetelor, MCV-ul purtat la sân de Monica, cea retrasă pe plaiuri europene, că celor mioritice le-a mușcat țărâna la alegerile PDL-iste, cu pretențiile Morarului de a rămâne în șaua DNA până va descăleca la Curtea Constituțională și de a nu îngădui altora, decât celor de el știuți, să-i ia locul!

Ia să fi fost și tu printre ei, să le fi tras o sfeștanie cum scrie la carte unora și altora ajunși pe cai mari pe spinarea noastră și care acum se dau fecioare în noaptea politică! Adică vor să fie cununate, dar să rămână flori de crin în ochii celor de rând, ca mine!

Ajunși la acest timp al discuției noastre, am înțeles că vechiul meu cunoscut nu mă sfădește pentru presupusa mea nepricepere în a-mi alege drumul în viață, ci aproape că mi se spovedește în speranța răcoririi sufletului său de om amețit între vorbe! Și că nu reproșuri avea a-mi face, bietul, ci-mi încredința, în amarul ușor disprețuitor al cuvintelor sale, speranța că ne vom învrednici a nu-l dezamăgi!