Dumitru Oprea

Mă simt bine ca ultim vorbitor.

Declarația are titlul „Combaterea violenței în sport, posibilă prin aplicarea extinsă a prevederilor Legii nr. 4/2008”.

Violența din sportul românesc este din nou pe prima pagină a ziarelor. De fapt, acest flagel nu a dispărut niciodată. El a fost pus în lumină de presă doar în formele sale acute, spectaculoase. Problema este însă una gravă, profundă și cronică. Ultimele episoade s-au consumat săptămâna trecută, unul a fost atacarea autocarului unei echipe de fotbal, act soldat cu rănirea unui sportiv și a unui oficial al clubului, al doilea, fanii unui club au aruncat torțe aprinse în teren la unul dintre meciurile derby ale Ligii I.

Cu câteva săptămâni în urmă, au existat violențe extreme pe terenurile de rugby și încăierări în competițiile de handbal.

Unele dintre aceste episoade s-au soldat cu răniri grave și internări de urgență la spital. Au urmat câteva anchete ale Poliției și sancțiuni sportive pentru atleții implicați.

Problema de fond a rămas mereu neatinsă. Brutalitățile din arenele sportive nu apar din neant. Există o stare permanentă de agresivitate verbală și fizică, exprimată în comportamente care au scăpat de prea multe ori nesancționate. Injuriile scandate de galerii, bătăile între grupările adverse de suporteri, ori provocările unor oficiali de cluburi au fost tratate de autorități cu relaxare și bunăvoință.

Astfel, cu siguranța impunității, huliganii și-au luat libertatea de a amenința și agresa jucătorii propriilor echipe. Nici aceste cazuri nu au fost tratate cu seriozitate, Poliția și Jandarmeria considerându-le ca pe un fel de normalitate a fenomenului sportiv.

Așa cum spuneam, în ciuda episoadelor sale acute, această maladie s-a cronicizat de-a lungul anilor. Gravitatea a fost înțeleasă de Parlamentul României, care a adoptat faimoasa Lege nr. 4/2008, votată în legislatura trecută cu o mare majoritate. Legea are prevederi care, prin severitatea lor, ar trebui să combată extrem de eficient violența din sport. Textul său face referire la accesul și comportamentul pe stadioane, impune respectul față de jucători, oficiali și suporteri ai cluburilor partenere de întrecere, abaterile cele mai mici de la normele de bună conduită sunt pasibile de sancțiuni penale, de amenzi sau muncă în folosul comunității.

Așadar, autoritățile nu mai pot da vina, ca în trecut, pe lipsa unui suport legislativ în combaterea violenței pe stadioane. Ele au la dispoziție toate mijloacele pentru a-și face datoria, iar lipsa lor de acțiune nu mai are nicio scuză.

Doamnelor și domnilor senatori,

Agresivitatea în sport poate fi trecută și acum cu vederea. Se pot lua câteva măsuri atunci când ajung oameni la spital, pentru ca, mai apoi, să se ignore fenomenul.

Dacă se va întâmpla și acum așa, violența va reveni cu siguranță. Tocmai de aceea, este datoria noastră să facem presiuni pentru ca Poliția și Jandarmeria să aplice imediat, corect și deplin prevederile legii. Este soluția obligatorie pentru ca sportul să rămână o bucurie a marelui public, și nu arenă de răfuieli pentru o mână de huligani.