Oana Niculescu-Mizil-Ștefănescu-Tohme

Mă simt mai mult decât îndreptățită să am această intervenție, pentru că sunt în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privește comunitatea romă din țară și din Comunitatea Europeană. Cunosc problemele romilor și motivațiile lor: sunt deputat în Colegiul 20 din București, din Cartierul Ferentari, cartierul cu cea mai mare densitate de romi din Capitală. Sunt președintele organizației județene PSD Călărași, iarăși un județ al României cu o mare densitate de romi și cu localități preponderent rome. Cu un timp în urmă, la invitația oficialităților din țările Uniunii Europene, împreună cu o delegație PSD, am avut ocazia să vizitez taberele de romi din Franța și Italia. I-am cunoscut pe romi acasă la ei, în familie, le știu obiceiurile, calitățile, defectele și aspirațiile.

În România, autoritățile de management sunt subordonate politic PDL-ului și sunt, în general, conduse de oameni fără competențe în domeniu, puși în funcție pe criterii în exclusivitate politice. Expertiza extrem de redusă în sânul agențiilor de management duce la blocaje (în unele cazuri extreme) ale proiectelor în desfășurare, în special ale acelor proiecte care nu sunt motivate politic. Guvernul nu are deloc expertiză pe partea de incluziune socială. Numirea secretarului de stat pentru romi este o gafă, acesta neavând nici legitimitate, nici expertiză să ocupe această poziție.

Fondul Social European are un impact redus din cauza lipsei de abordare integrată. Fondul de dezvoltare rurală și Fondul de dezvoltare regională trebuie să fie, de asemenea, folosite în procesul, de altfel, extrem de complex al incluziunii sociale a romilor. Mecanisme efective și dedicate atât la nivelul comisiei, cât și la nivelul guvernelor naționale sunt o condiție necesară pentru a avea succes în procesul de incluziune socială a romilor. Strategiile naționale de incluziune trebuie croite pe fondurile structurale și bugetate corespunzător. Focusul trebuie să fie pe stimularea cetățeniei active, pe schimbarea atitudinilor negative și pe crearea de resurse umane rome – pe termen scurt și mediu, educație, angajare – pe termen mediu și lung. ANR (Agenția Națională pentru Romi) e complet nefuncțională, fiind subordonată politic. Costurile ineligibile din fondurile structurale depășesc

1.000.000 de euro. Impactul este inexistent în sânul comunităților de romi care se confruntă cu dificultăți mari și eșec total în stimularea cetățeniei active. Concluzia este că problematica romă nu este o problemă prioritară pentru actualul Guvern al României, pentru stat, și nu pare să fie nici măcar pe agenda de lucru.

Voi face un apel către dumneavoastră și forurile competente, apel care ar trebui să se cristalizeze pe un principiu moral și psihosocial general-valabil: trebuie să spargem cercul vicios care împinge minoritatea romă la marginea societății pentru simplul fapt bine cunoscut că „cetatea” va primi de la cetățenii ei exact ceea ce oferă.