Ion Eparu

„Made in Romania – un concept care merită susținut”

Am constatat câte dezbateri a iscat propunerea unor colegi din Parlament referitoare la susținerea producătorilor din agricultură prin închiderea marilor magazine în zilele de weekend, ceea ce a adus în actualitate o problemă cu care țăranii din România se confruntă de foarte multă vreme. Mafia piețelor și monopolul hipermarketurilor sunt aspecte abordate și analizate în repetate rânduri, din păcate fără a exista o finalitate cu valoare legislativă. De aceea, trebuie să salut fondul acestei inițiative, care mă gândesc însă că ar putea fi îmbunătățită la capitolul soluții.

Ca simplu cetățean, pe de-o parte, dar și în calitate de deputat, reprezentant al cetățenilor, și, în repetate rânduri, destinatar al plângerilor acestora, consider că este într-adevăr momentul să sprijinim această categorie a micilor producători autohtoni, întrucât rezultatul muncii lor nu este cu adevărat prețuit în țara noastră. Strategia la care mă gândesc și care, de ce nu, ar putea face la rândul ei obiectul unei inițiative legislative este găsirea unor pârghii care să creeze puntea de legătură între micii producători și cei care pot transforma marfa lor în una profitabilă pentru toate părțile implicate.

Concurența pe piață este absolut necesară – monopolul n-a adus niciodată ceva bun. De asemenea, colaborarea este indispensabilă. Este esențial să nu punem cele două părți în tabere opuse, ci să facilităm o relaționare care, pe termen mediu și lung, s-ar vedea în evoluția agriculturii la scară mică, un sector destul de vitregit, și nu de acum. Acum îmi vine în minte un exemplu pe care l-am regăsit, deseori, în reportaje de sezon. Este cazul culegătorilor de cătină, de exemplu, cei care lucrează cu găleata pe așa-zisele plantații din spatele gospodăriei, pentru a aduna fructele atât de căutate și apreciate peste hotare. Dacă ei și-au găsit piață de desfacere, și nu în România, pentru câți alții nu s-ar putea crea inclusiv aici, în țară, oportunități încurajatoare? Iar una dintre ele ar fi tocmai această facilitare a relației cu marile magazine.

Calitatea de sub însemnul „made in Romania” nu poate fi contestată, din moment ce marii producători exploatează acest simbol cât de mult cu putință. În consecință, eu consider că adaptarea principiului până la cel mai mic nivel este calea de urmat cu precădere, chiar în defavoarea încercării de a elimina concurența prin impunerea de restricții de tipul limitării programului sau altele asemenea.

Trebuie să-i acordăm micului producător locul meritat pe piață, așa cum el, la rândul său, trebuie să înțeleagă faptul că reușita trebuie corelată cu niște standarde de calitate. Cadrul legislativ ar trebui să-i asigure intrarea în depozitele marilor magazine, iar acestea ar trebui să acorde ceva mai mult credit produselor românești, o alternativă mai ieftină și mai sănătoasă. Cred că acesta este punctul de plecare pentru o abordare constructivă a strategiei despre care vă vorbeam și care, să spunem drept, nu este nicidecum o premieră. În Europa a devenit deja obișnuință promovarea soiurilor și produselor tradiționale care la noi fac, deocamdată, doar obiectul târgurilor ocazionale – de altfel, o soluție excelentă de promovare.