Neculai Rățoi

„Mai aruncăm mult cu bani pe apa sâmbetei?”

La nivel internațional, din ce în ce mai multă lume este nemulțumită de faptul că s-au restrâns tot mai mult libertățile cetățenești în numele unei așa-zise sporiri a securității națiunii.

Trebuie menționat că boala paranoică a spionitei a ajuns atât de departe, încât inclusiv telefonul Angelei Merkel a fost ascultat de către serviciile americane, ceea ce a dus la înfurierea normală a cancelarului german și la obligarea lui Barack Obama de a-și prezenta scuzele. Revoltător este însă faptul că Președintele SUA a declarat că nu a știut despre această situație, care ar fi început în 2002, cu trei ani înainte ca Merkel să devină cancelar! Adică peste 10 ani de interceptări, în condițiile în care, în ultima perioadă, doamna Merkel a fost conducătoarea _de facto_ a unei țări care este în relații mai mult decât de prietenie cu Statele Unite!

Și, atunci, să ne mai mire faptul că din ce în ce mai mulți americani ies în stradă nemulțumiți, cu solicitări de tipul: „Opriți spionajul în masă!” ori „Închideți Big Brother!”, pentru a cere o nouă lege care să reformeze programele de monitorizare ale NSA, considerate că aduc atingere vieții private?

La doisprezece ani de la adoptarea „Patriot Act“, celebrul text votat pe fondul atacurilor teroriste de la 11 septembrie pentru a spori competențele serviciilor secrete în domeniul monitorizării comunicațiilor, mii de oameni au manifestat sub ferestrele Capitoliului, sediul Congresului american, solicitând încheierea „spionajului american” și a „minciunilor”.

„Nu ne mai supravegheați!”, au cerut manifestanții, care au transmis Congresului o petiție semnată pe internet de peste 575.000 de persoane, prin care le solicită aleșilor americani să „elimine orice urmă de îndoială cu privire la amploarea programelor de spionaj ale NSA”, Agenția de Securitate Națională, sursa multor scandaluri din ultima vreme, mai ales în urma dezvăluirilor făcute de fostul său consultant, Edward Snowden, actualmente refugiat în Rusia, referitoare la programele de monitorizare a internetului și a metadatelor telefonice a milioane de americani, vizând, de asemenea, experți și conducători politici ai unor țări aliate, printre care Franța și Germania.

În România, ascultarea telefoanelor a devenit sportul favorit și ocupația predilectă ale serviciilor secrete. Și chiar mai mult decât atât, stenogramele rezultate, teoretic, în urma interceptărilor sunt folosite ca singure probe în justiție, deși multe dintre ele sunt incomplete, linii întregi de puncte-puncte ciuntind din logica și cursivitatea mesajului care se dorește a fi folosit ca dovadă în instanță. În fiecare an, bugetele serviciilor secrete au fost tot mai bogate, dar rezultatele activităților lor au fost tot mai sărace. Să dăm numai exemplul anului 2012, când, deși au fost peste 3.000 de aprobări pentru interceptări pe motiv de siguranță națională, nici măcar un singur dosar nu a ajuns pe masa instanței! Și asta în condițiile în care supravegherea audio-video a unor persoane ori activități presupune niște costuri enorme!