Adrian Octavian Dohotaru

Mai tăceți, vă rog, acolo, că poate vă mai educați și voi.

Doar o treime din locuințe sunt private. Viena este un model social pentru Cluj, București, Timișoara și alte orașe din România care au lăsat domeniul locuirii pe mâna

invizibilă, ar zice unii, a dezvoltatorilor imobiliari și a speculanților.

Ce-i drept, Viena Roșie are și o tradiție de un secol. Am vizitat cartiere construite de stat în anii 1920, care au grădiniță, școală, teatru, centru comunitar pentru rezidenți, club pentru vârstnici, bibliotecă, locuri de joacă ori curți îndeajuns de spațioase pentru a găzdui garaje publice. Atenție, pentru biciclete, nu pentru mașini.

Transportul public în Viena costă un euro pe zi, dacă ai abonament, indiferent că e tramvai, metrou, autobuz sau tren urban. Aleile pietonale și cicliste împânzesc orașul. Toate sunt funcțiuni publice care lipsesc din orașele noastre, unde 1% din ce s-a construit în ultimul an e din fonduri publice, în ceea ce privește locuirea.

Vreau și la noi un model similar. Vrem o țară ca-n afară? Cum putem taxa mai bine a doua și a treia proprietate, pentru a aduce venituri la buget, ca să oferim servicii publice de calitate? Și cum putem reglementa prețul chiriilor? Cum putem construi locuințe publice și accesibile, ca în Viena sau în alte părți?

Sunt întrebări la care încercăm să răspundem, joi, la dezbaterea Demos „Criza locuirii la Cluj. Soluții pentru locuințe accesibile tuturor”, găzduită la biroul meu parlamentar. După care încercăm să ne transformăm întrebările și răspunsurile în politici publice.

Mesajul meu e clar: transformarea locuirii în investiție, și nu într-un drept pe care trebuie să îl garantăm tuturor erodează contractul social, destructurează țesutul civic. Ne transformă pe toți în darwiniști sociali care ne distrugem reciproc: indivizi contra indivizi, categorii sociale în competiție, unii împotriva altora, ură și pizmă în loc de solidaritate.

Trebuie să sfârșim cu asta, căci există alternative! Cu respect, Adrian Dohotaru, deputat de Cluj.