Gheorghe Chiper

„Majorarea pensiilor — între intrigi și rele intenții”

De la jumătatea anului 2007 și până în momentul de față, discuțiile pe seama majorării pensiilor generează o vie dispută pe plan politic, problema dominantă fiind cea care trebuie să lămurească cine este autorul creșterilor de pensii inițiate acum aproape un an și jumătate, cine a declanșat acest demers, cine a evaluat posibilitățile și resursele financiare ale majorărilor care s-au succedat și care acum, în preajma campaniei electorale, asigură devansarea creșterilor pentru anul viitor cu încă 3 luni.

Las la o parte faptul că în perioada mai—iunie 2007 nicio formațiune politică — desigur, în afara PSD — nu considera că există destule posibilități pentru o majorare generală de pensii. Era de neconceput ca încă din 2007 să se treacă la o creștere semnificativă a valorii punctului de pensie și să se coreleze această creștere cu salariul mediu pe economie, asemenea altor practici din țările UE la acest capitol.

Cei mai fermi contestatari au fost în această privință guvernanții, care cu numai câteva luni în urmă, la alcătuirea bugetului pe 2008, considerau nerealist orice demers pentru majorarea pensiilor.

A urmat altă serie de negații pe această temă din partea Președintelui României, ale cărui idei privind insuficiența resurselor financiare pentru programul de majorare impus Guvernului de Grupurile parlamentare PSD au fost preluate de formația sa politică, de care nu se desparte (efectiv și afectiv) nici în această ipostază care-i cere echidistanță, în plan politic și administrativ.

Cea mai mare neîncredere asupra acestei majorări a fost însă cultivată de reprezentanți ai mass-media, analiști politici și economici, experți din instituții financiar-bancare, specialiști din societatea civilă și chiar sindicaliști. Toți invocau lipsa de resurse și toți anticipau o creștere galopantă a prețurilor, care va anula efectul majorării nivelului pensiilor.

S-a produs într-adevăr o devalorizare a monedei naționale prin scumpirile înregistrate, dar cu certitudine cauza lor este legată de contextul general al economiei. Au scăzut

veniturile din pensii, dar creșterile rezultate pe seama punctului de pensie majorat sunt mai mari și acoperitoare. Sunt în continuare probleme cu constituirea resurselor, dar fără îndoială că o eventuală „stagnare” a nivelului pensiilor nu ar fi oprit inflația și prețurile, care cresc și în prezent.

Acum însă sunt tot mai puțini cei care se îndoiesc de posibilitățile financiare actuale solicitate de conducerea PSD și aplicate deja de Guvern pentru devansarea momentului de majorare a pensiilor.

Nici partidul prezidențial nu-și mai pune astfel de probleme, dimpotrivă, se alătură și el promotorilor acestei acțiuni, dar nu pot renunța la vechile năravuri: nu contestă, dar lansează intrigi; nu invocă lipsa de resurse, dar spun că ele ar fi mai bune pentru a rezolva și alte categorii sociale (în speță, personalul din învățământ), ceea ce este tot o rea intenție, vădită și mereu prezentă în acțiunile lor politice.