Gigel Sorinel Știrbu

„Manevrele din 2009 se decontează prin deficit de imagine pentru România”

Toată lumea știe ce s-a întâmplat la alegerile din România pentru Parlamentul European din 2009. Fiecare filială județeană a PDL a fost obligată să direcționeze 10% din voturi către candidatul independent, domnișoara (pe atunci) Elena Băsescu. Operațiunea a reușit și imediat fostul candidat independent s-a alăturat partidului „mamă” sau mai bine zis partidului tatălui ei.

Nu fac parte dintre ipocriții care susțin că este nociv sau imoral ca o rudă directă a unui politician să aibă acces la orice nivel pe scena politicii. Să nu uităm că unul dintre cei mai mari politicieni ai lumii, Winston Churchill, provenea dintr-o familie de politicieni, tatăl său fiind unul dintre proeminenții miniștri de finanțe europeni la granița dintre secolul 19 și 20. Dar, în același timp, nu este de acceptat promovarea, de multe ori prin manevre oculte sau prin ușa din dos, a rudelor politicienilor care nu au chemare pentru politică sau pentru care politica reprezintă o fiță, cum este cazul fostei domnișoare Elena Băsescu.

Consecințele unor astfel de promovări în politică se decontează până la urmă. Și, mai ales atunci când promovarea vizează o zonă a politicului din afara țării, decontul înseamnă o pată de imagine, și nu atât la adresa celui promovat nemeritat, ci la adresa României, pentru că suntem într-o perioadă în care judecata se face la nivel general, nu individual.

Săptămâna trecută, Elena Băsescu s-a făcut și a făcut de râs România în Parlamentul European. Lucrurile sunt știute, au făcut ocolul nu numai al întregii prese române, dar ecouri au fost și în presa străină. În timpul unei dezbateri despre pescuit, ea a citit un discurs despre importanța strategică a regiunii Arctica. O gafă monumentală. Din 2008, de când sunt deputat în Parlamentul României, nu am întâlnit o astfel de situație, motiv pentru care nu credeam că așa ceva se poate întâmpla în Parlamentul European, dar s-a întâmplat.

Mai mult, Elena Băsescu a continuat discursul, deși a fost avertizată de președintele de ședință că nu se încadrează în subiectul dezbaterii, motiv pentru care a fost nevoie să i se taie microfonul. Un moment penibil. A urmat altă gafă: Elena Băsescu a acuzat stafful tehnic al plenului Parlamentului European că poartă vina, susținând că i s-a cerut cuvântul la o altă dezbatere decât cea la care se înscrisese. Dați-mi voie să nu cred că este reală această justificare.

Cu câteva zile înainte, am asistat stupefiat la o altă gafă, Elena Băsescu inventând, tot la microfonul plenului Parlamentului European, noțiunea de dictatură a Parlamentului. Cum poate deveni un Parlament ales o dictatură reprezintă ceva ce este de neînțeles. Înainte de Convenția Națională a PDL, aceeași Elena Băsescu a exportat în plenul Parlamentului European elemente din campania electorală internă, manifestându-și indignarea că femeile din PDL nu sprijină candidatura unei femei la președinția partidului.