Liviu Câmpanu

## „Mânuitorii de sofisme”

Asistăm, din punctul meu de vedere, la o premieră în politica românească postdecembristă.

Este prima moțiune care cere eliminarea fizică a unei persoane, pentru că ce altceva putem înțelege din preambulul moțiunii, care ne spune: „Astăzi, cu adevărat, criza sistemului sanitar poartă un nume: Eugen Nicolăescu. Noi trebuie să punem capăt acestei crize!” Tonul imperativ al acestei afirmații nu este oare o instigare la eliminarea fizică a unei persoane nominalizate explicit? Avem de-a face cu o exprimare eufemistică, care, sigur, în laboratoarele de creație pedisto-pelediste sună tranșant, în stil neaoș, mafiot: „Să-i luăm gâtul!” sau, raportat la un sistem de referință istoric, ar fi putut suna: „Capul lui Nicolăescu vrem!”

Producătorii acestei moțiuni, abili utilizatori de sofisme, sunt nemulțumiți că, într-un sistem ce consumă peste patru miliarde de euro anual, numai din asigurări sociale de sănătate, ministrul Eugen Nicolăescu își permite să le dea peste mâinile fremătânde de foșnetul banilor, iar Domniile Lor nu pot ajunge la butoiul cu miere, așa cum își propuseseră la începutul mandatului.

Autorii moțiunii pornesc de la câteva silogisme, care au o evoluție abruptă către sofisme și eșuează în paralogisme, arătând clar că nu greșesc numai din rea-voință, dar și din necunoaștere a realității și cu intenția clară de a plăti polițe personale.

Unul dintre ei, pe care îl cunosc și alături de care am lucrat, ar fi în stare, dacă ar fi ministru, să-și depună singur, împotriva propriei persoane, moțiuni, și asta nu din onestitate, ci din motive de boală, susținând cu aceeași convingere și moțiunea, și comportamentul său ca ministru. Dedublarea și atitudinea conflictuală, persistența unor frustrări personale, veșnica atitudine de „Gică Contra” chiar pot îmbolnăvi!

Eugen Nicolăescu a preluat o corabie care lua apă. Nu s-a mulțumit doar să scoată apa, ci s-a ocupat și de astuparea găurilor, ceea ce a împiedicat peștii mai mari sau mai mici să pătrundă în sistem și să dea din coadă zglobii. Asta nemulțumește, de fapt, îngreunarea și împiedicarea drumului către ciolan!

Sunt și disfuncționalități în sistem și toată lumea le recunoaște; eu, ca parlamentar, și dumneavoastră, ca cetățeni, le știm, le simțim, dar a le imputa toate lui Nicolăescu este, în primul rând, imoral. Sistemul sanitar românesc nu este un Făt-Frumos, să crească într-un an ca alții în șapte, și nici Nicolăescu nu este balaurul cu șapte capete, pornit să facă rău sistemului în sine sau personalului medical ori pacienților.

Nicolăescu, însă, nu pică bine la stomacul „sistemului relațional” și al „aranjamentelor” din sănătate, pe care le-a paralizat, și dă, de asemenea, „gălbinare” așa-numiților tătuci ai sistemelor.

Dacă măcar o parte din cele relatate în moțiune, condimentată cu numeroase prevederi legale și constituționale, spre a-i da credibilitate, ar fi fost lucruri reale, atunci disputa s-ar fi întreținut în justiție. Dar neavând argumente serioase, ci doar frustrări, semnatarii acestei moțiuni se mulțumesc și cu un banal „joc de glezne”, ce încearcă să convingă electoratul că muncesc.