Constantin Severus Militaru

„Mărul discordiei în adopțiile internaționale”

În data de 17 ianuarie a acestui an, Parlamentul European a dezbătut o inițiativă legislativă pentru redeschiderea adopțiilor internaționale la nivelul Uniunii Europene, iar două zile mai târziu a adoptat o rezoluție prin care să se analizeze cu seriozitate posibilitatea coordonării la nivel european a strategiilor și politicilor privind aceste adopții internaționale.

În cadrul acestei ședințe de plen a Parlamentului European, România a fost criticată pentru că are o legislație ce nu permite aceste adopții, dar se știe foarte bine că fiecare stat membru al UE are o legislație națională și ia măsurile pe care le crede de cuviință în acest sens, iar în cazul țării noastre, cred că suntem în măsură să găsim cele mai bune soluții pentru copiii noștri.

Mulți parlamentari europeni au început deja să facă lobby, atât pe lângă Comisia Europeană, cât și pe lângă Guvernul României, pentru a schimba interdicțiile impuse de lege. În anul 2004, Parlamentul român a aprobat o Lege a adopțiilor, prin care s-a înființat Oficiul pentru Adopții, ca unică instituție care să coordoneze procedurile de adopție din România, lege care preciza clar restricționarea adopțiilor internaționale.

Legea privind regimul juridic al adopțiilor din România este guvernată de principiul interesului copilului, iar reglementările din lege respectă toate prevederile convențiilor internaționale la care țara noastră este parte.

Poziția Președintelui României, dar și a Guvernului României rămâne fermă și nu se dorește schimbarea acestei legi, fiind mult mai corect și mai bine ca un copil să fie adoptat în interiorul țării, pentru că protecția dreptului copilului este și trebuie să fie o prioritate a fiecărei țări și doar în interesul copilului.

Adopția oferă posibilitatea unei familii permanente, dar copilul trebuie menținut atât în familia sa de origine, atât cât este posibil, cât și în țara sa.