Claudiu Vasile Răcuci

„Mașina de vot PSD–ALDE este debranșată de la problemele românilor”

Sunt deputat PNL la primul mandat, iar percepția mea din afara acestei instituții era cu totul alta. Acum un an consideram că atunci când deputații sau senatorii au în fața lor un proiect legislativ care va face bine oamenilor care i-au ales, atunci rivalitățile politice dispar și primează rațiunea. Bănuiam că nu contează cine a inițiat proiectul, când l-a inițiat, cum l-a inițiat, ci contează dacă el face viața mai bună și mai ușoară oamenilor, dacă încurajează munca, în detrimentul nemuncii, sau aduce un spor de bunăstare în casele tuturor. Nu a trecut nici măcar un an din mandatul acestui Legislativ și constat cu profundă amărăciune că lucrurile stau exact pe invers față de ceea ce anticipam eu.

Astfel, nu contează dacă un proiect este bun sau perfectibil, dacă are un caracter de urgență sau nu, dacă rezolvă o problemă majoră a societății sau a activităților economice, însă, dacă acesta vine din inițiativa unui deputat sau a unui senator al opoziției, atunci el trebuie respins obligatoriu, printr-un vot negativ. Constat că aici, în Parlament, nu contează mai deloc dacă oamenii și-au pus speranța într-un asemenea proiect, contează mai mult dacă șefii partidelor din majoritatea parlamentară au decis un vot negativ sau nu. În logica aceasta, Parlamentul României nu va adopta niciodată legi în interesul majorității cetățenilor. Atâta vreme cât competiția politică a întunecat mintea și a tulburat rațiunea celor care au voturi mai multe, adică sunt majoritari în Parlament, doar Guvernul va mai legifera, prin nefericitele și nedoritele ordonanțe, o mare parte dintre ele neconstituționale, ambigue sau care fac mai mult rău decât bine.

O să spuneți că vorbesc la nivel abstract și că lucrurile nu stau așa. O să vă contrazic prin fapte concrete, petrecute chiar în ultimele două luni. Așadar, am inițiat mai multe proiecte legislative, dintre care două au ajuns în faza rapoartelor la comisiile de specialitate. Unul dintre ele îndrepta o situație strâmbă, nedreaptă, care privește umilirea persoanelor cu handicap grav și accentuat, iar altul propunea facilități și stimulente fiscale, suplimentare, pentru angajații și angajatorii din sectorul privat, pentru munca suplimentară a acestora.

Prima inițiativă a fost respinsă în comisie, fără prea multe discuții, și nu la inițiativa parlamentarilor, ci, culmea ridicolului, la propunerea Guvernului. Guvernul era cel deranjat că autoritățile ar fi trebuit să se pună în slujba persoanelor cu dizabilități, iar comisiile de evaluare a handicapului grav și accentuat ar fi trebuit să facă un minim efort pentru a nu mai umili aceste persoane.

Al doilea proiect a avut o soartă și mai ridicolă. Deși colegii parlamentari din majoritatea parlamentară au spus, pe șoptite, că proiectul e bun, că economia are nevoie de așa ceva, că cei care muncesc în privat ar trebui să fie plătiți mai bine, dacă fac muncă suplimentară, le-a fost teamă să dea un vot favorabil, invocând niște argumente subțiri, doar pentru a pica proiectul și pentru a nu-și supăra șefii de partid.