Daniel Buda

„Măsurile luate în procesul de reformare a justiției își arată roadele”

Momentul 2007, adică intrarea României în Uniunea Europeană, a însemnat, odată cu responsabilitatea autorităților de continuare a procesului de îndeplinire a acquis-ului comunitar, și o monitorizare a țării noastre în majoritatea domeniilor de interes. Mai mult decât orice, justiția a fost și va rămâne un domeniu esențial pentru funcționalitatea oricărei societăți, dezbătut și abordat de toți cetățenii și, în egală măsură, de toți politicienii. Tranziția economică și instituțională, lipsa reformelor de modernizare și dezvoltare a statului și-au spus cuvântul odată cu întocmirea primului raport al Comisiei Europene, care sublinia foarte dur faptul că realizările României în domeniul justiției sunt încă fragile și faptul că lipsește o hotărâre fermă și neechivocă a autorităților în ceea ce privește eradicarea corupției la nivel înalt.

Reforma sistemului judiciar semnifică, prin importanța ei la nivelul întregii societăți, o condiție fundamentală pentru progresul României, dar, în egală măsură, și o garanție a siguranței și securității fiecărui cetățean în parte. Ca stat membru al Uniunii Europene, știm că performanța sistemului judiciar presupune, pe lângă voință politică, o armonizare și o uniformizare a cadrului normativ național cu cel european.

PDL a înțeles necesitatea unor reforme reale în toate domeniile esențiale de dezvoltare a statului, a înțeles faptul că o justiție nefuncțională și îndoielnică suprimă încrederea cetățeanului în stat și în instituțiile sale, iar un sistem juridic neadaptat realităților curente împiedică, până la urmă, orice reformă morală sau instituțională a societății.

Un semnal clar al necesității unor reale reforme în domeniul juridic a fost dat în perioada 2005–2006, când s-a demarat, practic, procesul de modernizare și europenizare, concept până atunci demonetizat. Din păcate, acest proces a stagnat imediat după ieșirea PDL de la guvernare, România reușind trista performanță, cu ocazia fiecărui raport pe justiție al Comisiei Europene, să fie situată în topul statelor cu cel mai înalt grad al corupției, un stat în care justiția nu este total independentă și eficientă.

După ani de reformă a justiției, după asumări pe codurile juridice presărate cu sămânță de scandal din partea opoziției, de frica de a fi arătată cu degetul că nu a fost capabilă, de-a lungul anilor, cât a ținut frâiele guvernării, să-și îndeplinească angajamentele luate de România față de eradicarea corupției, iată că progresul reformelor în acest domeniu a intrat în linie dreaptă. Asumarea răspunderii actualului Guvern pe cele 4 coduri juridice a reprezentat un prim semnal concret și neechivoc de reformare a sistemului judiciar și, fără discuții, de ducere la îndeplinire a tuturor angajamentelor și recomandărilor oficialilor europeni.

În acest context, aș putea să îmi exprim dezamăgirea că, timp de aproape 19 de ani, România nu a beneficiat de o mână de fier guvernamentală în acest domeniu, care să aibă tăria de a face abstracție de orice alte aspecte politice sau