Gigel Sorinel Știrbu

„Maurul (Andrei Marga) și-a făcut datoria, maurul poate să plece”

Andrei Marga a fost șeful Institutului Cultural Român (ICR) timp de nouă luni. Nu pot spune că Andrei Marga era 100% potrivit pentru acest post, nu pot spune că Andrei Marga a făcut 100% numai lucruri bune sau nu pot spune că Andrei Marga a făcut 100% doar ce trebuia să facă. Aș exagera dacă aș spune așa ceva.

Dar în „epoca” Marga, ICR s-a schimbat radical. S-a schimbat radical față de epoca de tristă amintire a cuplului (tot de tristă amintire), H.R. Patapievici – Mircea Mihăieș. La ICR era un aer îmbâcsit în perioada predecesorilor săi. În timpul lui Andrei Marga aerul a devenit respirabil. A dispărut din peisaj produsul cultural de tip „poneiul roz cu zvastică”, au dispărut stipendiile pentru ziariști sau bloggeri obscuri din străinătate (români și de alte naționalități) care aveau misiunea să se activeze sau să se reactiveze la comandă (ca și o serie de „acoperiți” din străinătate) și să atace tot ce mișca împotriva regimului Băsescu–Boc. Au dispărut și multe altele.

În calitate de șef al ICR, Andrei Marga nu a fost cadorisit cu o emisiune plicticoasă (dar pe bani frumoși) la postul public de televiziune, ca H.R. Patapievici, și nici nu scria editoriale grețos laudative la adresa mai-marilor zilei, așa cum făcea Mircea Mihăieș în Evenimentul zilei, când nu era ocupat cu desființarea oponenților lui Traian Băsescu.

Greșesc. Andrei Marga a scris un fel de editoriale. Spun „un fel” pentru că scrierile sale nu erau decât reacții de apărare și explicații ce trebuiau date atunci când propaganda portocalie îl ataca din ordinul lui Traian Băsescu și al acoliților săi, sau când îl ataca direct Traian Băsescu. Oricum, când te atacă direct Traian Băsescu sau grenadierii lui din media portocalie te poți considera ca fiind posesorul unui veritabil certificat de calitate.

Andrei Marga a condus ICR într-o perioadă în care s-a aflat între ciocan și nicovală. Pe de o parte, era atacat de clientela pseudoculturală a fostei echipe de conducere, care s-a trezit deodată fără privilegiile oferite cu larghețe de cuplul Patapievici–Mihăieș, pe de altă parte, a trebuit să lupte cu un sistem de organizare (moștenit) a instituției care era dependentă și de un alt minister, fapt ce a generat o serie de blocaje și impedimente.

Dar prezența lui Andrei Marga în fruntea ICR nu va trece neobservată. Va rămâne un punct de reper: Andrei Marga a reușit să schimbe în bine o instituție care devenise o anexă și o oficină de propagandă a regimului Băsescu–Boc. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece...

În timpul mandatului său, Andrei Marga, colaboratorii săi, dar și inspectorii Curții de Conturi au scos la iveală jaful comis în instituție de predecesorii săi de orientare portocalie, un act de curaj care a deranjat foarte multă lume, inclusiv „lume” beneficiară de imunitate diplomatică. Un alt motiv perfect pentru plecarea maurului.