Laurențiu Nistor

„Maxima silă”

Îmi doream să văd, măcar de Ziua națională, o reconciliere între putere și națiune. Speram să văd, măcar în aceste câteva ore, măcar o singură dată pe an, un strop de umanitate în ochii lui Băsescu, sau în ochii lui Boc, sau în ochii lui Oprea, sau în ochii lui Igaș. Mi-aș fi dorit să văd o emoție. Dar lumea a văzut niște ochi reci, oglinda unor suflete seci, care nu au loc și pentru emoții.

Lumea a simțit răceala cu care sunt priviți oamenii de rând și a reacționat. „Boc! Ai nenorocit România!”, i s-a strigat la Alba Iulia celui care se face că funcționează ca premier al României. „Rușine, rușine, rușine!”, „Rușine, bă!”, „Trădătorule!” și „Jos cu Băsescu!” au fost doar câteva dintre „urările” cu care a fost întâmpinat încă locatarul de la Cotroceni. Și atât... Căci românii sunt un popor mioritic, cu frica-n Dumnezeu și-n serviciile cu bugete mărite anual, iar actuala putere știe asta și profită – câinii latră, ursul merge!

O mare silă a fost și în momentele în care pe reprezentanții puterii i-a apucat iarăși ipocrizia, iar fariseismul este ceva care are același efect asupra mulțimilor precum pânza roșie fluturată în fața ochilor unui taur!

„Iubesc România în primul rând pentru oamenii pe care îi are, pentru căldura, pentru sufletul, inima și ospitalitatea de care au dat dovadă întotdeauna. Iubesc România pentru bogățiile pe care le are, pentru frumusețile naturale pe care le are și nu în ultimul rând iubesc România pentru istoria pe care o are. Puține popoare se pot mândri cu o istorie precum românii, iar faptul că în decursul istoriei am reușit să rămânem neatârnați, am reușit să ne conservăm limba română, am rămas în decursul secolelor ceea ce suntem. Acesta este un miracol și un prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi”, a îndrăznit să spună Boc! Păi da!

Iar inima mare a românilor a fost răsplătită cu închideri de spitale. Căldura românilor a fost răsplătită cu tăierea subvențiilor pentru încălzire și mărirea până la nesimțire a prețului gigacaloriei! Ospitalitatea românilor a fost răsplătită de către Boc cu tăierea veniturilor populației și creșterea absurdă și inutilă a TVA-ului! Bogățiile de care vorbește Boc, rezerva de bunăstare a copiilor noștri de la care am împrumutat, temporar, această țară, sunt pe cale de a fi date pe nimic, fie că vorbim de petrolul și gazele acestui pământ, fie că e vorba despre extrem de bogatele zăcăminte de la Roșia Montană sau Roșia Poieni! Frumusețile naturale, atât de dragi domnului Boc, sunt retezate odată cu pădurile defrișate nebunește și din indolența și ignoranța actualei puteri!

Vârful silei a venit însă în momentele în care Boc s-a referit la istorie. Ar trebui să i se interzică lui Boc a vorbi despre istorie, întrucât trece cu buldozerul peste sudoarea și mormintele înaintașilor noștri, o istorie pentru care moșii și strămoșii noștri și-au jertfit viețile și care a adus la guvernare o putere nevolnică, dar pusă pe un jaf de proporții incomensurabile, a cărei deviză este cea a Rigăi-Soare: „După mine, potopul!” O istorie din care nici Boc, nici Băsescu nu au învățat nimic util celor pe care cică îi conduc, o istorie din care actualii cârmaci au priceput repede numai capitolele despre dictatură. Și le-au plăcut!