Dragoș Gabriel Zisopol

„Mesajul Președintelui Republicii Elene, domnul Prokopios Pavlopoulos, adresat grecilor din diaspora cu ocazia Zilei Naționale, 25 martie 1821”

Astăzi am deosebita onoare și plăcere să pot prezenta mesajul Excelenței Sale, domnul Prokopios Pavlopoulos, Președintele Republicii Elene, prilejuit de împlinirea a 197 de ani de la începutul Revoluției Elene din 1821.

„Cu respectul cuvenit și onorurile corespunzătoare, sărbătorim Revoluția de la 1821, care a reprezentat «învierea» națiunii noastre. Ea a înlăturat înrobirea lungă a strămoșilor noștri de sub jugul otoman și a dus la fondarea statului modern grec. În acel timp, grecii s-au dovedit, ca întotdeauna în istoria lor eroică și lungă, «îndrăzneți peste puterile lor, cutezători fără socoteală și plini de nădejde în primejdii grele». Deci, ignorând superioritatea numerică a cuceritorilor, s-au răsculat ca să-și recapete libertatea, care constituie, la urma urmei, așa cum am subliniat în mod repetat, un principiu existențial, un mod de viață pentru națiunea și poporul nostru. I. Revoluția greacă a izbucnit într-un mediu politic internațional ostil, în care marile puteri europene din epoca aceea erau la o răscruce critică de interese. Acest lucru s-a produs din cauza faptului că, în primul rând, puterile europene au fost de acord cu principiul legalității monarhiei absolute, care, cu toate acestea, a fost subminată încă din 1820, când au avut loc revoltele din America de Sud împotriva Spaniei Regale, revoluțiile liberale și naționale în Piemont și în Napoli, precum și revolta liberală a spaniolilor împotriva totalitarismului Burbonilor.

Un al doilea motiv a fost faptul că forțele Sfintei Alianțe nu puteau cădea de acord cu privire la «Problema Orientală», având în vedere că obiectivul principal al Austriei și al Angliei a fost împiedicarea expansiunii îngrijorătoare a Rusiei spre Balcani și spre Marea Neagră.

Revoluția Greciei, așa cum era de așteptat, a fost inițial condamnată de Sfânta Alianță. Cu toate acestea, succesele emblematice ale revoluției naționale între anii 1821–1824, rezistența impresionantă a revoluționarilor, în ciuda dificultăților din perioada 1825–1827, precum și mișcarea unică a filoelenismului european, care i-a inspirat pe cei mai rafinați oameni ai continentului să se declare solidari cu lupta grecilor pentru libertate, sacrificându-și de multe ori averile și propriile vieți pentru împlinirea acestui țel, au făcut ca Rusia, Anglia și Franța să formeze Tripla Alianță, în iulie 1827.

După aceea, a urmat Bătălia de la Navarino, din 20 octombrie 1827, unde flota turco-egipteană a fost distrusă, ceea ce a confirmat definitiv rezultatul victorios al acestei lupte unice în eroism, pe care au dus-o strămoșii noștri împotriva Imperiului Otoman.

II. Un rol determinant în acea luptă sfântă pentru ortodoxie și pentru patrie din anul 1821 l-au jucat grecii din străinătate, dar în special cei de la Odessa, Viena, Sankt Petersburg, Paris, Belgrad, Trieste și multe alte cercuri elene din diaspora, care s-au alăturat cu entuziasm și abnegație fraților răzvrătiți. În același timp, prin acțiunile lor personale au contribuit în mod decisiv la răspândirea valorilor filoelene în multe colțuri ale continentului european. Această contribuție mare a grecilor din diaspora n-a fost uitată de Grecia de azi. Dimpotrivă, patria se va simți veșnic recunoscătoare.