Constantin Faina

„Meserii pe cale de dispariție”

Unul dintre obiectivele strategice ale țării noastre îl constituie transformarea economiei într-un sistem de piață bine structurat și funcțional, capabil să furnizeze produse și servicii de calitate. Aceasta presupune ca sistemul de formare profesională continuă să asigure dezvoltarea de cunoștințe, deprinderi și abilități în concordanță cu cerințele în continuă evoluție ale locurilor de muncă. Pentru a realiza acest deziderat sunt stabilite următoarele priorități:

– dezvoltarea potențialului în formarea profesională continuă;

– asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue;

– facilitarea accesului la formarea profesională continuă;

- promovarea formării profesionale continue;

- asigurarea calității formării profesionale continue.

Dintre aceste priorități, asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue devine mai importantă, deoarece cheltuielile pentru formare trebuie considerate investiții, și nu costuri. Când sunt considerate costuri, cheltuielile pentru formare profesională continuă îmbracă forme de manifestare cu efecte nebănuite.

Cu toate aceste probleme s-a adresat biroului nostru parlamentar un grup de profesori de la Universitatea „Transilvaniaˮ din Brașov. O grupă de studenți la specializarea Metalurgie sau Știința materialelor este formată din minimum 20–25 studenți, conform prevederilor Ministerului Educației și Culturii. La admitere, cu greu se completează locurile la aceste specializări, și asta numai după a două sesiune de admitere, vară–toamnă, iar candidații au de regulă medii mici. Din această cauză, specializările respective sunt mai puțin căutate de candidați și sunt pe cale de dispariție. Este vorba despre prelucrători ai metalelor, turnători, tratamente termice, deformări plastice, utilaje tehnologice. Fără acești prelucrători ai metalelor, un absolvent TCM-ist sau mecanic nu are ce să prelucreze, și cum un specialist nu se poate forma într-o perioadă mai mică de 5-6 ani, pe viitor aceștia nu vor putea participa la o relansare a industriei care, fără ei, nu va putea fi posibilă.

Pentru aceste specializări, ministerul ar trebui să accepte și o componență mai redusă a grupelor de studenți (5–10), iar cadrele didactice ar putea să beneficieze de susținere financiară. Nu este cazul să continuăm a exporta deșeuri metalice, ca apoi să importăm materii prime, de cele mai multe ori la prețuri mult mai mari decât dacă prelucrarea (topirea și prelucrarea) ar fi realizată cu specialiștii noștri. Piața muncii din România are nevoie acută de asemenea specialiști.