Laurențiu Nistor

„Mi-e frică de _Historia Traiana_ !”

După ce s-a făcut de bafta lumii dând sentințe-n stânga și-n dreapta în ceea ce privește istoria modernă și contemporană a României, de parcă ar fi fost vreun demn urmaș al lui Sulzer, Macai, Endel și Engel, sau Robert Roesler, pe locatarul de la Cotroceni l-a apucat iarăși dragul de istorie. Și cum o veche vorbă spune să ne temem de greci și când fac daruri, de câte ori amintește „președintele-jucăreț” de istorie, de atâtea ori începe să mi se zbată ochiul stâng și mă aștept să o reformeze și să o transforme într-o _Historia Traiana_ , în care sunt doar două axe principale: nu Washington-LondraBucurești, ci axa pomenirii evenimentelor după ureche și axa contemporană, în care nu-s valabile și demne de menționat decât evenimentele ce s-au încheiat cu _Pax Traiana_ , adică varianta portocalizată și aiurea localizată a _Pax Romana_ .

Duminică, Traian Băsescu, pseudopreședintele unei Românii nefericite de 7 ani, a luat cuvântul de Ziua Tricolorului, în fața Cercului Militar Național. După un scurt istoric, au urmat elogiile la adresa celor trei culori reprezentative pentru România. Într-un flashback, am avut în

fața ochilor elogiul pe care același Traian Băsescu îl aducea președintelui PD de la acea vreme, Petre Roman, ca, după puțin timp, să-l hăcuiască pe la spate, și deja începusem să întrevăd extinderea metodei asupra tricolorului...

A urmat o succesiune de amintiri ale fostului comandant de navă, folosind cuvinte care să placă urechilor auditoriului. Ba chiar mă așteptam (ei, aici a fost o decepție enormă, premoniția mea neavând finalitatea anticipată) să revedem până și momentul „Dragă Stolo”, în care ocupantul fotoliului de la Cotroceni să umple niște batiste cu de-acum binecunoscutele sale lacrimi de crocodil...

Mă așteptam ca, printre amintiri, să fie și una prin care să anexeze tricolorului românesc și culorile alb-verde, pe care să le negocieze la sânge dacă vor fi culorile care să grănițuiască roș-galben-albastrul tradițional sau dacă să fie puse-n inima tricolorului actual, ca opțiune separată, precum județele regionalizate, independente și autonome, dar nedezlipite de la conducta bugetului – Harghita și Covasna...

Mă așteptam însă să aud, în buna tradiție băsistă, că va urma și reforma tricolorului, în care schimbarea lui să fie supusă unui referendum național ce ulterior nu va mai avea loc și va fi înlocuit cu asumarea răspunderii Guvernului super-ultracompetentului Boc! Și nu m-ar fi surprins deloc să aflu că tricolorul va deveni multicolor, ceva de forma: două dungi late, una portocalie precum neuronul puterii, ori culoarea primăriilor, școlilor, grădinițelor, coșurilor de gunoi și multe altele vopsite aiurea din zona de acțiune a PDL, cealaltă neagră-doliu, ca și situația românilor din România actuală, cu un soi de intens negociată cocardă roș-alb-verde în centru, spre deplina satisfacție a suporterilor Ținutului Secuiesc și Guvernului actual!