Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 octombrie 2011
other · adoptat
Laurențiu Nistor
Aprobarea unei modificări a ordinii de zi 52
Discurs
„Mincinosu’ roade osu’?”
Se profilează un nou scandal, în care, pe lângă conducerea postului Realitatea TV, se pare că sunt implicate numele lui Emil Boc și cel al Elenei Udrea. Și cu toții am văzut cum la Antena 1, când se dezbătea acest subiect, a intervenit purtătoarea de cuvânt a Guvernului, doamna Ioana Muntean, care a dorit să producă o dezmințire categorică a vreunei asocieri a numelui lui Boc cu tema discutată, dar o țară-ntreagă a observat că s-a codit zdravăn și a evitat să facă orice dezmințire când a fost vorba despre ministresa Udrea! După cum s-a văzut, problema s-a împărțit în două...
Pe de-o parte, actuala putere neagă orice implicare directă a sa în matrapazlâcuri. Normal, am putea zice, întrucât nu-și pune nimeni de bunăvoie cătușe la mâini. Dar ce ne facem că de atâtea ori am prins cu minciuna puterea ex-portocalie, viitoare verde, încât, dispărând credibilitatea sa, se pune întrebarea de ce ar trebui să o credem când dezminte, fie și parțial, fie și prin vocea purtătoarei de cuvânt, niște gheșefturi care apar la suprafață în ciuda precauțiilor luate de către făptași? Sau de ce am mai crede-o vreodată, când anunță ori promite ceva? De ce am crede că numele lui Boc nu ar putea fi aliat cu niscaiva scandaluri care, iată, încep să-și arate urâtele lor fețe?
Pe de altă parte, codindu-se purtătoarea de cuvânt a Guvernului (atenție, a Guvernului, nu a prim-ministrului) să-i țină partea și Elenei Udrea, ba rămâne lumea cu impresia că în actualul Executiv nu știe stânga ce face dreapta, ba că e atât de notorie implicarea doamnei Udrea în afaceri necurate, încât până și purtătoarea de cuvânt se teme să nege vreun scandal, ca să nu-i mai dispară și bruma de credibilitate de care se mai bucură, căci restul membrilor Guvernului și-au pierdut-o de mult: ori prin minciunile personale cu care au fost prinși de-a lungul timpului, ori prin solidarizarea tacită a acestora cu mincinoșii patentați din fruntea ministerelor. Toți știm că cine se-aseamănă, se-adună...
După cum se poate vedea, actuala Coaliție de guvernământ a împământenit faptul că mincinoșii rod ciolanul puterii, lucru anormal în orice societate și modernă, și europeană! Dacă ne aducem aminte, nu cu multă vreme în urmă, pentru o minciună s-a dat foc Parlamentului maghiar! Pentru o minciunică au demisionat personalități ilustre și de o calitate net superioară mincinoșilor puterii de pe Dâmbovița! Pe când se va încetățeni și la noi faptul că un secretar de stat, un ministru, un premier, un președinte mincinos nu mai au ce căuta în conducerea destinelor maselor largi de oameni? De ce și după care lege contribuabilii trebuie să fie obligați să susțină financiar niște mincinoși, cu secretară și șofer, cu mașină la scară, care, pe deasupra, depun toate diligențele ca să le fie rău românilor de rând și-i mint în față ba că așa trăiesc mai bine, ba că fac o reformă la care nu se vede nicio finalitate pozitivă, ba orice alte minciuni care să salveze aparențele unui guvern din care competența a fost izgonită total? Oricine a fost învățat de mic că minciuna are picioare scurte. Atunci, de ce să rămână mincinosu’ ca să roadă... avantajele puterii, atâta vreme cât aceasta nu este exercitată înspre mai binele cetățeanului de rând? Plus că se spune în popor că cine minte, și fură! Oricum: remanierea guvernamentală se face, după cum se observă, ministru cu ministru, iar pe Anca Boagiu a scăpat-o prima gura că iar se pune de-o remaniere, evenimentele ulterioare confirmând ce se grăbeau unii să nege... În asemenea caz, nu-i mai bine pentru omul de rând să plece actualul Guvern cu totul? Că pe bucăți, dacă îi aduni, doar câțiva dacă mai sunt cei dintru începuturi! Cum prima dată scoți în față ce ai mai bun, nu înseamnă că toți cei care vin după ei sunt „second hand”, adică de calitate mai slabă? Și dacă tot nu mai este același guvern care a primit învestitura, de ce să nu fie schimbat cu cel al opoziției? Ar fi mai cinstit față de toată lumea, iar cetățeanul de rând ar răsufla și el ușurat, în cele din urmă...