Ionela Bruchental-Pop

„Minciuna este adevărul din care a fost extrasă esența” este aforismul care definește fără echivoc principalul instrument uzitat de către Guvernul Tăriceanu II în franca și empatica relație cu cetățenii.

Reala abordare și relaționare a Executivului vizavi de electorat a fost evidențiată și prin maniera cinică și pur electorală în care Executivul a susținut proiectul PSD de majorare a pensiilor, în condițiile în care au conștientizat, încă din faza incipientă a acestui demers, nesustenabilitatea și indiscutabilele carențe pe termen mediu și lung ale unui proiect conceput și transpus în practică în mod pompieristic.

Majorarea pensiilor în sine constituie un proiect de o relevanță maximală pentru societatea românească postdecembristă, mai ales în condițiile în care această semnificativă categorie socială a fost supusă unor inechități sociale și materiale indiscutabile, dar acest proces, lăsând la o parte componenta politică și meschinăria aferente, trebuia conceput și transpuns în practică într-un mod rațional, viabil și etapizat, care să genereze o majorare sustenabilă, pe baze reale, și nu fantasmagorice.

Primele efecte previzibile ale acestui generos proiect liberalo-pesedist nu au întârziat să apară, ele fiind reliefate pe larg în mass-media prin vocea unor reprezentanți avizați și apolitici, care au evidențiat faptul că sistemul public de pensii este în suferință, precum și faptul că valoarea punctului de pensie va fi de doar 41%, și nu de 45%, începând cu 2009.

Pe de altă parte, au fost demonstrate și demontate promisiunile Executivului în privința majorării pensiilor, fiind evidențiat faptul că acestea practic nu au nicio bază reală dincolo de anul 2008, calculele fiind făcute de către Executiv pe o serie de date statistice care însă nu coincid faptic cu cele raportate de Guvern la Comisia Europeană.

Practic, Executivul, pentru a-și asigura niște voturi în plus, dar și pentru a acoperi carențele din sistem, a recurs la nobilul gest de a subevalua numărul persoanelor vârstnice și de a supraevalua numărul populației active în câmpul muncii până în 2020.

Astfel, în programul de convergență pentru populația totală a anilor 2010 și 2020 se prognozează 21.207.000 persoane, respectiv 20.402.000 persoane, iar în evaluarea Ministerului Economiei și Finanțelor numărul scade în mod subit cu 73.000 pentru 2010, respectiv 493.000 pentru 2020.

De asemenea, și numărul persoanelor încadrate în grupa de vârstă 0—14 ani a fost subevaluată de Guvern, diferența regăsindu-se însă, în mod miraculos, în supraevaluarea categoriei 15—64 de ani cu aproape 900.000 de persoane, adică tocmai cei care vor contribui la sistem.

Mai mult, din 2012 nu sunt prevăzuți bani pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale, deși acesta este prevăzut să crească la 720 milioane de euro, evidențiind cât se poate de clar realele politici ale Guvernului Tăriceanu II, pe care le practică cu dezinvoltură: manipulare, dezinformare și cinism.