Sorin Avram Iacoban

„Minifotbalul românesc reușește din nou”

Echipa națională de minifotbal a României a confirmat din nou, reușind calificarea în semifinalele primei ediții de campionat mondial, desfășurată zilele trecute în SUA.

Performanța este cu atât mai lăudabilă cu cât România a fost singura țară europeană care a reușit să spargă monopolul țărilor de pe continentul american, calificându-se în semifinalele Campionatului Mondial de Minifotbal alături de țara-gazdă, SUA, Brazilia și Mexic. Tot de la această tribună am salutat cel de-al V-lea titlu european consecutiv obținut de echipa națională de minifotbal, care domină de ani buni această disciplină sportivă în Europa. Deși rezultatele o impun, minifotbalul nu este recunoscut ca disciplină sportivă la noi în țară, în timp ce țări care nu au performat în acești ani au reușit, fără eforturi deosebite, această recunoaștere, și aici mă refer la Cehia, Israel sau Anglia.

Neglijăm în mod premeditat o disciplină sportivă care aduce rezultate impresionante pentru țara noastră. Însă acest sport are nevoie urgent de recunoaștere pentru a putea rămâne în continuare în vârful ierarhiei. Fără recunoaștere, minifotbalul trăiește mai mult din sufletul celor care se ocupă de acest sport și care îl practică, în timp ce alte națiuni investesc fonduri importante pentru dezvoltarea minifotbalului.

Recunoașterea minifotbalului ca sport ar însemna posibilitatea dezvoltării unei strategii care să asigure, printre altele, înființarea unor centre de perfecționare pentru tehnicienii care se ocupă de această disciplină sportivă, crearea unei infrastructuri moderne, de care să se poată folosi organizatorii și echipele, posibilitatea atragerii de fonduri europene pentru obiective de infrastructură specifică.

Nu trebuie să neglijăm nici faptul că recunoașterea minifotbalului ar însemna posibilitatea creării de asociații sportive și de cluburi sportive care să aibă ca obiect de activitate această disciplină sportivă.

Și, nu în ultimul rând, recunoașterea minifotbalului ar conduce la creșterea tinerelor generații de fotbaliști într-un cadru instituționalizat și organizat, la apariția unor veritabile pepiniere de unde și pe viitor echipa națională să își poată selecționa sportivii care să aducă glorie României.

Minifotbalul românesc are nevoie urgent de o școală de antrenori, de o școală de arbitraj, de un cadru instituționalizat care să asigure condiții optime pentru performanța sportivă.

Toate acestea nu se pot realizat decât ca urmare a recunoașterii ca sport a minifotbalului și ca urmare a recunoașterii de Guvernul României a acestei federații constituite deja doar ca un ONG.

În ultima vreme, nu excelăm la prea multe discipline sportive, ca să ne permitem luxul de a ignora o disciplină care ne-a adus 5 titluri consecutive de campioni europeni și o calificare în semifinalele primei ediții de campionat mondial.